1. [DEX '09] HIGH TECHNOLOGY s. f. Denumire generală pentru tehnologia avansată mai ales în domeniul electronicii, în industria de tehnică de calcul și telecomunicații. [Pr.: haĭ] – Cuv. engl.
2. [DOOM 3] high technology (engl.) [pron. haĭteknoloği] (desp. tech-no-) s. f.; abr. high-tech [pron. haĭtek[1]]
3. [DOOM 2] high technology (angl.) [igh pron. aĭ, ch pron. c] (tech-no-) s. f.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL