Definiție și ce înseamnă hierofant

1. [DEX '09] HIEROFANT, hierofanți, s. m. Preot antic grec care iniția pe neofiți în mistere și în oracole. [Pr.: hi-e-] – Din fr. hiérophante.[1]

2. [MDA2] hierofant sm [At: RESMERIȚĂ, D. / P: hi-e~ / Pl: ~nți / E: fr hierophante] Preot antic grec care iniția pe neofiți în mistere și în oracole.

3. [DEX '96] HIEROFANT, hierofanți, s. m. Preot antic grec care iniția pe neofiți în mistere și în oracole. [Pr.: hi-e-] – Din fr. hiérophante.[1]

4. [DN] HIEROFANT s.m. (Ant.) Preot care iniția în mistere, mare pontif; gerofant. [< fr. hiérophante, lat., gr. hierophantes].

5. [MDN '00] HIEROFANT s. m. 1. (ant.) preot care prezida misterele din Eleusis; gerofant (I). 2. (fig.) preot, pontif. (< fr. hiérophante)

6. [Șăineanu, ed. VI] hierofant m. preot care prezida la ceremoniile religioase și instruia pe cei inițiați.

7. [Scriban] *ie- și ĭerofánt m. (vgr. ῾ierophántes, d. ῾ierós, sacru, și phaino, arăt). Marele preut care explica misterele la Eleuzina (Grecia). La Roma, marele pontifice.

8. [DOOM 3] hierofant (desp. hi-e-) s. m., pl. hierofanți

9. [DOOM 2] hierofant (hi-e-) s. m., pl. hierofanți

10. [DETS] HIERO- (IERO-) „sfînt, sacru”. ◊ gr. hieros „sacru” > fr. hiéro-, germ. id., engl. id. > rom. hiero- și iero-. □ ~crație (v. -crație), s. f., tip de organizare și conducere a societății primitive și apoi feudale, în funcție de obiectivele spirituale ale unei religii dominante; ~dul (v. -dul), s. m. și f., sclav care se afla în serviciul unui templu grecesc; ~fanie (v. -fanie), s. f., relevarea unei entități sacre de ordin cultural în istoria spirituală a unei comunități etnice; ~fant (v. -fant), s. m., preot care prezida misterele de la Eleusis și care îi iniția pe neofiți; ~glifă (v. -glifă), s. f., 1. Semn din scrierea vechilor egipteni, cu o valoare figurativă sau ideografică. 2. s. f. pl., Urme proeminente, alungite sau ramificate, întîlnite pe stratele geologice; ~grafie (v. -grafie), s. f., descriere comparativă a religiilor; ~gramă (v. -gramă), s. f., caracter sau simbol sacru.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro