1. [DEX '09] HIDRONIU, hidronii, s. m. Ion rezultat din unirea protonului cu o moleculă de apă. – Din fr. hydronium.
2. [MDA2] hidroniu sm [At: LTR2 / Pl: ~ii / E: fr hydronium] Ion rezultat din unirea protonului cu o moleculă de apă.
3. [DN] HIDRONIU s.m. (Fiz.) Ion rezultat din unirea protonului cu o moleculă de apă. [< fr. hydronium].
4. [MDN '00] HIDRONIU s. m. ion obținut din unirea protonului cu o moleculă de apă. (< fr. hydronium)
5. [DOOM 3] hidroniu [niu pron. nĭu] (desp. hi-dro-) s. m., art. hidroniul; pl. hidronii, art. hidroniii (desp. -ni-ii)
6. [DOOM 2] hidroniu [niu pron. nĭu] (hi-dro-) s. m., art. hidroniul; pl. hidronii, art. hidroniii (-ni-ii)
7. [DE] HIDRÓNIU (< fr. {i}) s. m. (CHIM.) Ion rezultat din unirea protonului cu o moleculă de apă. În soluțiile apoase ale acizilor, protonii nu există în stare liberă, ci sub forma ionilor de hidroniu; oxoniu.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL