1. [MDA2] hidrocutare sf [At: DN3 / Pl: ~tări / E: cdp fr hydrocution] Hidrocuție.
2. [DN] HIDROCUTARE s.f. (Med.) Sincopă cu pierderea cunoștinței și oprirea respirației la persoane sensibile ca urmare a contactului brusc cu apa rece. [După fr. hydrocution].
3. [MDN '00] HIDROCUTARE s. f. sincopă cu pierderea cunoștinței și oprirea respirației, ca urmare a contactului brusc cu apa rece; hidrocuție. (după fr. hydrocution)
4. [DCR2] hidrocutare s. f. (med.) ◊ „Doctorul francez L. consideră că înecul este datorat cel mai des contactului cu apa rece, care produce un șoc fiziologic, pe care îl numește hidrocutare.” Săpt. 9 XI 73 p. 2 (după fr. hydrocution; PR 1950; DN3)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL