1. [DEX '09] HICĂI, hicăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A bate, a chinui un câine. – Et. nec.
2. [MDA2] hicăi vt [At: MARIAN, NU. 13 / Pzi: ~esc / E: nct] (Reg) 1 (C. i. câini) A maltrata. 2 (Pex; c. i. oameni) A insulta grosolan.
3. [CADE] ❍ HICĂI (-ăesc) vb. tr. Bucov. A lua la goană cu bătăi, cu strigăte și ocări.
4. [DOOM 3] hicăi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hicăiesc, 3 sg. hicăiește, imperf. 1 hicăiam; conj. prez. 1 sg. să hicăiesc, 3 să hicăiască
5. [DOOM 2] hicăi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hicăiesc, imperf. 3 sg. hicăia; conj. prez. 3 să hicăiască
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL