1. [DEX '09] HEXACORALIER, hexacoralieri, s. m. (La pl.) Subclasă de celenterate marine, solitare sau adunate în colonii, cu șase tentacule; (și la sg.) animal care face parte din această subclasă. [Pr.: -li-er] – Din fr. hexacoralliaire.
2. [MDA2] hexacoralier sm [At: ENC. ROM. / P: ~li-er / Pl: ~i / E: fr héxacoralliaires] 1 (Lpl) Subclasă de celenterate marine, solitare sau adunate în colonii, cu șase tentacule. 2 (Șls) Animal care face parte din subclasa hexacoralieri (1).
3. [DEX '96] HEXACORALIER, hexacoralieri, s. m. (La pl.) Subclasă de celenterate marine, solitare sau adunate în colonii, cu șase tentacule; (și la sg.) animal care face parte din această subclasă. [Pr.: -li-er] – Din fr. hexacoralliaires.
4. [DN] HEXACORALIERI s.m.pl. Subclasă de polipi coralieri avînd în jurul gurii șase tentacule. [< fr. hexacoralliaires].[1]
5. [MDN '00] HEXACORALIERI s. m. pl. subclasă de polipi coralieri având în jurul gurii șase tentacule. (< fr. hexacoralliaires)
6. [DOOM 3] hexacoralier (desp. -li-er) s. m., pl. hexacoralieri
7. [DOOM 2] hexacoralier (-li-er) s. m., pl. hexacoralieri
8. [DE] HEXACORÁLIER (< fr.) s. m. (La pl.) Subclasă de celenterate ce cuprinde animale caracterizare printr-un caliciu împărțit prin șase septe principale radiare, între care apar cicluri succesive de septe secundare (dediței-de-mare, madreporari). Genurile actuale au în jurul gurii șase (sau un multiplu de șase) tentacule. Apar în Jurasic și formează calcare recifale masive.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL