1. [MDA2] hermetic, ~ă a vz ermetic
2. [CADE] * HERMETIC, ERMETIC adj. Care astupă sau închide astfel (un vas, etc.), încît să nu poată pătrunde nimic înăuntru; – adv.: a astupa ~ [fr.].
3. [DLRLC] HERMETIC, -Ă adj. v. ermetic.
4. [DN] HERMETIC, -Ă adj. v. ermetic.
5. [Șăineanu, ed. VI] hermetic a. 1. relativ la alchimie: știință hermetică; 2. bine astupat să nu poată pătrunde aerul: închidere hermetică.
6. [Scriban] *hermétic, V. ermetic.
7. [DEX '09] ERMETIC, -Ă, ermetici, -ce, adj. (Adesea adverbial) 1. Care închide perfect sau care este perfect închis; care nu lasă să pătrundă sau să iasă nimic. 2. Fig. Greu de înțeles ◊ Poezie ermetică = poezie caracterizată prin ermetism. – Din fr. hermétique.
8. [MDA2] ermetic, ~ă [At: STAMATI, F. 47/3 / V: h~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr hermetique] 1-2 a, av Etanș. 3-4 av, a (Într-un mod) care este dificil sau imposibil de înțeles sau de interpretat. Si: abscons, ezoteric, impenetrabil, ininteligibil, obscur. 5 a (D. concepții, principii etc.) Care preconizează folosirea unor procedee ermetice (4). 6-7 sf, a (Persoană) care practică sau cultivă un stil ermetic (4). 8 a (Frr) Privitor la alchimie sau la medicina universală Si: ezoteric, ocult, secret.
9. [CADE] * ERMETIC 👉 HERMETIC.
10. [CADE] *ERMETIC 👉 HERMETIC.
11. [DLRLC] ERMETIC, -Ă, ermetici, -e, adj. 1. (Despre un sistem de închidere) Care astupă perfect, care nu permite să pătrundă nimic înăuntru și nici să iasă ceva afară. Închidere ermetică. ◊ Fig. Din această închidere ermetică în eul lor, urmează că ei [parnasienii] nu pot admite ca arta să fie o forță socială. IONESCU-RION, C. 101. ◊ (Adverbial) Borcan astupat ermetic. 2. Fig. Greu de înțeles. O frază ermetică. ◊ Poezie ermetică = poezie decadentă caracterizată prin obscuritate voită. – Scris și: hermetic.
12. [DLRM] ERMETIC, -Ă, ermetici, -e, adj. (Adesea adverbial) 1. (Despre un sistem de închidere) Care astupă perfect, care nu permite să pătrundă sau să iasă nimic. 2. Fig. Greu de înțeles. ♦ Poezie ermetică = poezie decadentă caracterizată prin obscuritate voită. – Fr. hermétique.
13. [DN] ERMETIC, -Ă adj. 1. Care astupă, închide perfect, nelăsînd să pătrundă aerul sau gazele. 2. Obscur, cu sens greu de înțeles, de neînțeles. 3. (Rar; în terminologia alchimiștilor) Care este în legătură cu medicina universală și cu transmutația metalelor. [Var. hermetic, -ă adj. / < fr. hermétique, it. ermetico].
14. [MDN '00] ERMETIC, -Ă adj. 1. care astupă, etanșează perfect. 2. (fig.) greu de înțeles, obscur, impenetrabil. 3. referitor la alchimie. ◊ ezoteric. (< fr. hérmétique)
15. [Scriban] *ermétic, -ă adj. (d. Ermes, Mercur al Grecilor. La Egiptenĭ el era tatăl științelor, maĭ ales al celor oculte. Fără îndoĭală, de aceĭa alchimiștiĭ, mult timp după stingerea păgînizmuluĭ, îl aveaŭ ca patron, ĭar alchimiiĭ i se zicea la început „știința ermetică”). Relativ la prefacerea metalelor unu într’altu și la medicina universală. Închis perfect, fără nicĭ o comunicațiune cu exterioru: butelie ermetică. Adv. Fără nicĭ o comunicațiune cu exterioru, cum ar fi o butelie peste al căreĭ dop aĭ turnat ceară care s’a solidificat.
16. [DOOM 3] ermetic adj. m., pl. ermetici; f. ermetică, pl. ermetice
17. [DOOM 2] ermetic adj. m., pl. ermetici; f. ermetică, pl. ermetice
18. [MDO] ermetic
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL