1. [DEX '09] HERMENEUTIC, -Ă, hermeneutici, -ce, adj. Cu caracter de hermeneutică; referitor la hermeneutică. [Var.: ermeneutic, -ă adj.] – Din fr. herméneutique.
2. [MDA2] hermeneutic, ~ă [At: DA ms / Pl: ~ici, ~ice / E: fr herméneutique, ger Hermeneutik] 1 sf Știință și artă a interpretării textelor vechi, în special biblice Si: exegeză. 2 sf (Pgn) Știință a interpretării fenomenelor culturii spirituale. 3-4 a Specific hermeneuticii (1-2). 5-6 a Referitor la hermeneutică (1-2). 7-8 a Care aparține hermeneuticii (1-2).
3. [DEX '96] HERMENEUTIC, -Ă, hermeneutici, -ce, adj. Cu caracter de hermeneutică; de hermeneutică. [Var.: ermeneutic, -ă adj.] – Din fr. herméneutique.
4. [DN] HERMENEUTIC, -Ă adj. Referitor la hermeneutică, de hermeneutică. [Var. ermeneutic, -ă adj. / < fr. herméneutique].
5. [MDN '00] HERMENEUTIC, -Ă I. adj. referitor la hermeneutică. II. s. f. 1. știința sau arta de a interpreta vechile texte religioase, obscure, criptice; (p. ext.) rezultatul interpretării. 2. știința sau metoda interpretării fenomenelor culturii spirituale. ◊ ansamblul tehnicilor de descifrare a unui dat simbolic, teorie a procesului de interpretare a semnelor. (< fr. herméneutique, gr. hermeneutike, /II/ germ. Hermeneutik)
6. [DEX '09] ERMENEUTIC, -Ă s. f., adj. v. hermeneutic.
7. [MDA2] ermaneutic, ~ă[1] a vz hermeneutic
8. [MDA2] ermeneutic, ~ă a vz hermeneutic
9. [MDA2] ermineftic, ~ă a, sf vz hermeneutic
10. [MDA2] erminevtic, ~ă a vz hermeneutic
11. [DN] ERMENEUTIC, -Ă adj. v. hermeneutic.
12. [Scriban] *ermenéŭtic, -ă adj. (vgr. ῾ermeneutikós). Relativ la interpretarea cărților sfinte. S. f. Știința interpretăriĭ cărților sfinte.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL