1. [DEX '09] EREDE, erezi, s. m. (Livr.) Moștenitor. – Din lat. heres, -dis, it. erede.
2. [MDA2] ered sm, a vz erede
3. [MDA2] erede [At: SĂULESCU, HR. I, 37/12 / V: (asr) ered, her~, (reg) irez / Pl: ~ezi / E: it erede, lat heres] (Înv) 1 sm Persoană care urmează pe cineva într-o funcție, într-o demnitate, la tron etc., pe baza dreptului de succesiune Si: succesor. 2 a (Înv; îs) Principe ~ Moștenitor. 3-4 sm, a (Rar) Continuator al unei opere (sau al unor valori culturale). 5 sm (Reg; îf ivez) Descendent. 6 sm (Jur; liv) Succesor.
4. [MDA2] herede sm vz erede
5. [MDA2] irez sm vz erede
6. [CADE] * EREDE sm. Moștenitor [lat. haeredem].
7. [CADE] *EREDE sm. ⚖️ Moștenitor [lat. haeredem].
8. [DN] EREDE s.m. Moștenitor. [Var. herede s.m. / < lat. heres, it. erede].
9. [DN] HEREDE s.m. v. erede.
10. [MDN '00] EREDE s. m. moștenitor. (< lat. heres, -dis, it. erede)
11. [Șăineanu, ed. VI] erede m. termen juridic pentru moștenitor.
12. [Scriban] *eréde m. (lat. héres, herédis). Rar. Moștenitor.
13. [Scriban] erés n., pl. urĭ (vsl. ĭeresĭ, rus. erésĭ, d. vgr. ῾aíresis, erezie. V. pro-eres). Pop. Superstițiune. – În Munt. Și ires, erez și irez.
14. [Scriban] eréz și iréz, V. eres.
15. [Scriban] irés și iréz, V. erez.
16. [DOOM 3] erede s. m., art. eredele; pl. erezi
17. [DOOM 2] erede s. m., pl. erezi
18. [IVO-III] erede, -zi.
19. [DE] ERÉDE (< lat., fr.) s. m. Persoană cu vocație succesorală (legală) universală sau cu titlu universal; moștenitor.
20. [DAR] herezi, herezesc, vb. IV (înv.) a moșteni.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL