1. [DRAM 2021] herdetíș, herdetișuri, s.n. (reg.) 1. Vestirea care se face la biserică de către preotul paroh, atunci când doi tineri, fecior și fată, cad de acord să se căsătorească: „Cinstea de la măritiș / Se cunoaște-n herdetiș” (Calendar, 1980: 128). 2. Herdetișurile din Văleni = obicei care se ține în satul Văleni, com. Călinești, în ziua de Crăciun, când tot satul, după ieșirea de la biserică, se adună în dâmb, „La Iantă” (o colină din centrul satului, denumită astfel după numele unui evreu ce a locuit în zonă, în perioada interbelică), ca să asculte un alt fel de vestiri. Acestea sunt rostite de un grup de feciori mascați. Textele sunt versificate, au caracter ironic și moralizator și se adresează tinerilor necăsătoriți. – Din magh. hiresztelés „vestire”.
2. [DRAM 2015] herdetiș, herdetișuri, s.n. – (reg.) 1. Vestirea care se face la biserică de către preotul paroh, „atunci când doi tineri, fecior și fată, cad de acord să se căsătorească. Acestea se fac de trei ori, în trei duminici. Preotul rostește din amvon: «Se căsătorește numitul cu numita. Aceasta este prima vestire. Cine știe ceva deosebit sau grad de rudenie până la gradul patru despre ei să anunțe oficial parohia. Să aibă noroc». Poporul răspunde: «Noroc să deie Dumnezeu». După vestire, se stabilește ziua nunții” (Godja-Oú, 2002: 164). 2. Herdetișurile din Văleni = obicei care se ține în satul Văleni, com. Călinești, în ziua de Crăciun, când toată suflarea satului, după ieșirea de la biserică, se adună în dâmb, „la Iantă” (o colină din centrul satului, denumită astfel după numele unui evreu ce a locuit în zonă, în perioada interbelică), ca să asculte un alt fel de vestiri. Acestea sunt rostite de un grup de feciori mascați. Textele sunt versificate, au caracter ironic și moralizator și se adresează tinerilor necăsătoriți: „Ionu lui Oú, băiatul cu sănătatea, se vestește pentru întâia oară cu dăscălița lui Iepan”. „Băiatul lui Bode Ion, cu gânduri multe, se vestește pentru a patra oară cu fata lui Nu Pot Be, Ileana lui Alexa lui Todoran”. „Cinstea de la măritiș / Se cunoaște-n herdetiiș” (Calendar, 1980: 128). – Din magh. hiresztelés „vestire”.
3. [DRAM] herdetiș, -uri, s.n. – 1. Vestirea care se face la biserică de către preotul paroh, „atunci când doi tineri, fecior și fată, cad de acord să se căsătorească. Acestea se fac de trei ori, în trei duminici. Preotul rostește din amvon: «Se căsătorește numitul cu numita. Aceasta este prima vestire. Cine știe ceva deosebit sau grad de rudenie până la gradul patru despre ei, să anunțe oficial parohia. Să aibă noroc». Poporul răspunde: «Noroc să deie Dumnezeu». După vestire, se stabilește ziua nunții” (Godja-Ou 2002: 164). 2. Herdetișurile din Văleni = obicei care se ține în satul Văleni, com. Călinești-Maramureș, în ziua de Crăciun, când toată suflarea satului, după ieșirea de la biserică, se adună în dâmb, „la Iantă” (o colină din centrul satului, denumită astfel după numele unui evreu ce a locuit în zonă, în perioada interbelică), ca să asculte un alt fel de vestiri. Acestea sunt rostite de un grup de feciori, mascați. Textele sunt versificate, au caracter ironic și moralizator și se adresează tinerilor necăsătoriți: „Ionu lui Ou, băiatul cu sănătatea, se vestește pentru întâia oară cu dăscălița lui Iepan”. „Băiatul lui Bode Ion, cu gânduri multe, se vestește pentru a patra oară cu fata lui Nu Pot Be, Ileana lui Alexa lui Todoran”. „Cinstea de la măritiș / Se cunoaște-n herdetiiș” (Calendar 1980: 128). – Din magh. hiresztelés „vestire”.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL