1. [DEX '09] HENOTEISM s. n. Formă primitivă de religie, care face trecerea de la politeism la monoteism, în care una dintre divinitățile adorate devine principalul obiect de cult. – Din germ. Henotheismus, fr. hénothéisme.
2. [MDA2] henoteism sn [At: DEX / Pl: ~e / E: fr hénothéisme, ger Henotheisme] Formă primitivă de religie care face trecerea de la politeism la monoteism, în care una dintre divinitățile adorate devine principalul obiect de cult.
3. [DN] HENOTEISM s.n. Formă de religie în care credincioșii se închină unui singur zeu, fără a exclude existența altora. [Pron. -te-ism. / < fr. hénothéisme, germ. Henotheismus, cf. gr. heis, henos – unu, theos – zeu].
4. [MDN '00] HENOTEISM s. n. formă primitivă de religie în care credincioșii se închină unei singure divinități, fără a exclude existența altora. (< fr. hénothéisme)
5. [DOOM 3] henoteism s. n.
6. [DOOM 2] henoteism s. n.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL