1. [DEX '09] HEMISTIH s. n. v. emistih.
2. [MDA2] hemistih sn vz emistih
3. [CADE] * HEMISTIH = EMISTIH.
4. [DEX '96] HEMISTIH s. n. V. emistih.
5. [DN] HEMISTIH s.n. v. emistih.
6. [DEX '09] EMISTIH, emistihuri, s. n. Fiecare dintre cele două jumătăți ale unui vers (despărțite prin cezură). – Din fr. hémistiche, lat. hemistichium.
7. [MDA2] emistih sn [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / S și: (înv) ~ich / V: (îvr) hemistic, h~ / Pl: ~uri, (înv) ~e / E: fr hémistiche, lat hemistihum] Fiecare dintre cele două jumătăți de vers, despărțite prin cezură.
8. [CADE] * EMISTIH (pl. -ihuri) sn. ✒️ Fie-care din cele două jumătăți (adesea de lungime neegală) ale unui vers, despărțite prin cezură [fr.].
9. [CADE] *EMISTIH (pl. -ihuri) sn. ✒️ Fie-care din cele două jumătăți (adesea de lungime neegală) ale unui vers, despărțite prin cezură [fr.].
10. [DLRLC] EMISTIH, emistihuri, s. n. Fiecare dintre cele două jumătăți ale unui vers (despărțite prin cezură). – Variantă: hemistih s. n.
11. [DLRM] EMISTIH, emistihuri, s. n. Fiecare dintre cele două jumătăți ale unui vers (despărțite prin cezură). – Fr. hémistiche (lat. lit. hemistichium).
12. [DN] EMISTIH s.n. Fiecare dintre cele două jumătăți de vers despărțite prin cezură. [Var. hemistih s.n. / < fr. hémistiche, cf. gr. hemi – jumătate, stichos – vers].
13. [MDN '00] EMISTIH s. n. fiecare dintre cele două jumătăți ale unui vers, despărțite prin cezură. (< fr. hémistiche, lat. hemistichium)
14. [Șăineanu, ed. VI] emistih n. jumătatea unui vers.
15. [Scriban] *emistíh n., pl. urĭ (vgr. ῾emistihos și ῾emistihion. V. stih). Jumătate de vers.
16. [DOOM 3] emistih (desp. -mis-tih/-mi-stih) s. n., pl. emistihuri
17. [DOOM 2] !emistih (-mis-tih/-mi-stih) s. n., pl. emistihuri
18. [MDO] emistih
19. [IVO-III] emistih, -huri.
20. [DETS] EMI-, v. HEMI-. □ ~sferă (hemisferă) (v. -sferă), s. f., 1. Jumătate dintr-o sferă. 2. Fiecare din cele două părți simetrice ale creierului mare, de formă eliptică. 3. Fiecare din cele două jumătăți ale sferei cerești sau terestre, delimitate de ecuatorul ceresc, respectiv de ecuatorul terestru și de primul meridian; ~stih (hemistih) (v. -stih), s. n., fiecare din cele două jumătăți ale unui vers, despărțite de cezură.
21. [MDTL] EMISTIH sau HEMISTIH (< fr. hemistiche ; gr. hemistichion, jumătate de vers) Una din cele două jumătăți ale unui vers, separate prin cezură. Ex. Ale turnurilor umbre – peste unde stau culcate... (GR. ALEXANDRESCU, Umbra lui Mircea. La Cozia) De multe ori emistihurile nu sînt egale. Bietele paseri gonite de vînt, – și purtate ca frunza... (G. Coșbuc, După furtună)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL