1. [DEX '09] HEMINĂ, hemine, s. f. Substanță organică produsă prin încălzirea hemoglobinei cu clorură de sodiu și acid acetic, folosită în medicina judiciară pentru identificarea petelor de sânge. – Din fr. hémine.
2. [MDA2] hemină sf [At: LTR2 / Pl: ~ne / E: fr hémine] Substanță organică produsă prin încălzirea hemoglobinei cu clorură de sodiu și acid acetic, folosită în medicina judiciară pentru identificarea petelor de sânge.
3. [DN] HEMINĂ s.f. (Chim.) Substanță formată din hem prin transformarea fierului bivalent în fier trivalent. [< fr. hémine, cf. gr. haima – sînge].
4. [MDN '00] HEMINĂ s. f. substanță organică formată din hem prin transformarea fierului bivalent în fier trivalent. (< fr. hémine)
5. [DOOM 3] hemină s. f., g.-d. art. heminei, pl. hemine
6. [DOOM 2] !hemină s. f., g.-d. art. heminei, pl. hemine
7. [DE] HEMÍNĂ (< fr. {i}; {s} hemi- + gr. haima „sânge”) s. f. Substanță organică produsă prin încălzirea hemoglobinei cu clorură de sodiu și acid acetic. Reacția este folosită în medicina judiciară pentru identificarea petelor de sânge. H. conține un ion de fier trivalent.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL