1. [DEX '09] ELENISM s. n. 1. Perioadă din istoria popoarelor din bazinul Mării Mediterane, cuprinsă între moartea lui Alexandru Macedon și sfârșitul sec. I î. H. 2. Termen care denumește cultura Greciei antice și influențele exercitate de ea. – Din fr. hellénisme, germ. Hellenismus.
2. [MDA2] elenism sn [At: EUSTATIEVICI, GR. RUM., 107r/4 / V: (rar) ~izm, elin~, he~ / Pl: ~e / E: fr hellénisme, lat hellenismus, ngr ελληνίσμος] 1-3 Cuvânt, locuțiune, expresie proprii limbii elene (12) Si: grecism. 4 Mod de exprimare specific limbii elene. 5 Totalitatea particularităților naționale ale elenilor (2). 6-7 Cultura Greciei (antice) (și influențele exercitate) de ea. 8 (Prc) Cultura elenistică (2).
3. [CADE] * ELENISM (pl. -me) sn. 1 📖 Fel de a vorbi particular limbii grecești ¶ 2 Civilizația greacă [fr.].
4. [CADE] *ELENISM (pl. -me) sn. 📖 1 Fel de a vorbi particular limbii grecești ¶ 2 Civilizația greacă [fr.].
5. [DEX '98] ELENISM s. n. 1. Perioadă din istoria popoarelor din bazinul Mării Mediterane, cuprinsă între moartea lui Alexandru Macedon și sfârșitul sec. I a. Cr. 2. Termen care denumește cultura Greciei antice și influențele exercitate de ea. – Din fr. hellénisme,. germ. Hellenismus.
6. [DLRLC] ELENISM s. n. Etapă în istoria societății sclavagiste a popoarelor din bazinul Mării Mediterane cuprinsă între epoca cuceririlor lui Alexandru Macedon și sfîrșitul secolului I î.e.n., caracterizată la început printr-o perioadă de avînt, în care iau naștere forme noi de viață economică, politică și culturală, iar la sfîrșit, prin ascuțirea contradicțiilor interne, prin criză economică și politică.
7. [DLRM] ELENISM s. n. Etapă în istoria societății sclavagiste a popoarelor din bazinul Mării Mediterane, cuprinsă între epoca cuceririlor lui Alexandru Macedon și sfîrșitul secolului I î.e.n. – Fr. hellénisme (lat. lit. hellenismus).
8. [DN] ELENISM s.n. 1. Etapă în istoria și civilizația societății sclavagiste a popoarelor din bazinul Mării Mediterane, cuprinsă între epoca cuceririlor lui Alexandru Macedon și căderea imperiului acestuia sub stăpînire romană. 2. Expresie specifică limbii eline. [Pl. -me, var. helenism s.n. / < fr. hellénisme].
9. [MDN '00] ELENISM s. n. 1. perioadă în istoria și civilizația societății sclavagiste a popoarelor din bazinul Mării Mediterane, între epoca cuceririlor lui Alexandru Macedon și căderea imperiului acestuia sub stăpânirea romană, prin amestecul formelor grecești de organizare politică, culturale, religioase cu cele orientale. ◊ cultura Greciei antice și influențele exercitate de ea. 2. expresie specifică limbii elene. (< fr. hellénisme)
10. [Șăineanu, ed. VI] elenism n. 1. locuțiune proprie limbei grecești; 2. totalitatea ideilor și a obiceiurilor poporului grec.
11. [MDA2] elenizm sn vz elenism
12. [MDA2] elinism sn vz elenism
13. [MDA2] helenism sn vz elenism
14. [DN] HELENISM s.n. v. elenism.
15. [Scriban] *elenízm n. (vgr. ellenismós). Locuțiune particulară limbiĭ vechĭ greceștĭ. Totalitatea ideilor și obiceĭurilor elenice.
16. [DOOM 3] !elenism s. n., pl. elenisme
17. [DOOM 2] elenism s. n.
18. [IVO-III] elenism.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL