1. [DEX '96] HEIURI s. n. pl. (Reg.) Dependințe, acareturi. [Pr.: he-iuri] – Din magh. hely „loc”.
2. [Șăineanu, ed. VI] heiuri n. pl. Mold. acareturi în jurul casei. [Cf. ung. HÉLY, loc, spațiu].
3. [DEX '09] HEI2, heiuri, s. n. (Reg.) Dependință, acaret. – Din magh. hely „loc”.
4. [MDA2] hei2 sn [At: (a. 1791) IORGA, S. D. XII, 188 / V: heli / Pl: ~uri, ~e / E: mg hely] (Reg; mpl) 1 Loc în jurul casei. 2 (Îe) A fî om cu ~ A fi om cumsecade, gospodar, de cuvânt. 3 Loc (de casă), dependințe etc. în jurul casei. 4 Unelte din gospodărie.
5. [MDA2] heli sn vz hei2
6. [CADE] HEIU sn. Mold. Trans. întrebuințal aproape numai la pl. HEIURI 1 Locurile de Iîngă casă ¶ 2 Clădiri de pe lîngă casă, acareturi [ung. hely].
7. [DLRLC] HEI2, heiuri, s. n. (Mold., Transilv., mai ales la pl.) Dependințe, acareturi. Comisul se ridică și intră în umbra care împresura casa, sub streșinile teilor și-ntre heiurile gospodăriei. SADOVEANU, F. J. 62. Mai mergem prin mănăstire, dacă vrați să-i vedeți heiurile. HOGAȘ, DR. 269. Prispa lipită cu lut, ograda largă, din sus de poartă heiurile gospodăriei, de jur împrejur gard de nuiele încununat cu mărăcini. VLAHUȚĂ, O. A. 423.
8. [DLRM] HEI2, heiuri, s. n. (Reg.) Dependințe, acareturi. ♦ Loc de casă; curte. – Magh. hely „loc”.
9. [Scriban] 1) heĭ n., pl. urĭ (ung. hely, loc.) Mold. Trans. Loc dependent de casă (Vechĭ). Pl. Acareturĭ, dependențe ale caseĭ. V. dichis.
10. [DOOM 3] hei2 (reg.) s. n., pl. heiuri
11. [DOOM 2] hei2 (reg.) s. n., pl. heiuri
12. [DER] hei (heiuri), s. n. – 1. Teren de construit. – 2. Dependințe, anexe. Mag. hely „loc” (Cihac, II, 723; cf. Gáldi, Dict., 135).
13. [DRAM 2015] heli, (heliu), s.n. – (reg.; înv.) Loc, spațiu, punct: „Și Domnezo te-o văzut, / Heli în rai nu ți-o făcut” (Bilțiu, 1990: 43). – Din magh. hely „loc” (MDA).
14. [DRAM] heli, (heliu), s.n. – Loc: „Și Domnezo te-o văzut, / Heli în rai nu ți-o făcut” (Bilțiu 1990: 43). – Din magh. hely „loc”.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL