1. [MDA2] hăznui v vz hăsnui
2. [MDA2] hăsnui [At: ANON. CAR. / V: hăzn~ / Pzi: ~esc / E: hasnă1 + -ui] 1 vi A fi de folos Si: a hăznăli (1), a hăznălui (1). 2 vt A avea folos Si: a hăznăli (2), a hăznălui 3 vt A uza de ceva Si: a hăznăli (3), a hăznălui (3). 4 vt A exploata ceva Si: a hăznăli (4), a hăznălui (4). 5 vt A cauza ceva Si: a hăznăli (5), a hăznălui (5).
3. [CADE] ❍ HĂSNUI, HĂZNUI (-uesc) vb. tr. și intr. Trans. A fi de folos, a folosi [h a s n ă].
4. [Scriban] hăsnuĭésc v. tr. (ung. hasznolni, a utiliza, használni, a fi folositor). Trans. Mold. Vechĭ. Utilizez. V. intr. Aduc folos. – Și hăzn- (Trans.).
5. [DRAM 2021] hăznuí, hăznuiesc, (hăsnui), v.i. (reg.) 1. A avea folos; a folosi: „O hăznuiesc la toate bolile” (Memoria, 2001: 29). 2. A uza de ceva. – Din haznă „folos” + suf. -ui (MDA).
6. [DRAM 2015] hăznui, hăznuiesc, (hăsnui), vb. intranz. – (reg.) 1. A avea folos; a folosi: „O hăznuiesc la toate bolile” (Memoria, 2001: 29). „Cât în lume ai muncit / Nimica n-ai hăznuit” (Ștețco, 1990: 49). 2. A uza de ceva. – Din haznă „folos” + suf. -ui (MDA).
7. [DRAM] hăznui, hăznuiesc, vb. intranz. – A folosi: „O hăznuiesc la toate bolile” (Memoria 2001: 29). „Cât în lume ai muncit / Nimica n-ai hăznuit” (Ștețco 1990: 49). – Din haznă „folos” + -ui.
8. [DLRLV] HĂSNUI 1. (Ban., Criș., Trans. SE) A folosi. Hesnuiesk. Prosum. AC, 342. Frundza acelora pomi foarte hăsnuiaște beteagilor. MISC. SEC. ZVII, 122r; cf. MISC. SEC. XVII, 56r; TI (gl.). 2. (Mold.) A pricinui. Tăindu-i ca nește mădulări putrede ... i-a scosu-i afară să nu hâsnuiască vro boală la partea cea sănătoasă. DOSOFTEI, VS. Etimologie: hasnă + suf. -ui. Vezi și hasnă.
9. [DAR] hăsnui, hăsnuiesc, vb. IV (reg., înv.) 1. a fi de folos (la ceva), a folosi (la ceva). 2. a avea folos, a se folosi, a uza. 3. a da naștere, a cauza.
10. [DRAM] hăsnui, -esc, vb. tranz. – 1. A avea folos 2. A uza de ceva. – Din hasnă + -ui.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL