1. [DEX '09] HASMAȚUCHI s. m. 1. Plantă erbacee plăcut mirositoare, cu flori albe, cultivată ca plantă culinară (Anthriscus cerefolium). 2. (Reg.) Plantă erbacee cu flori albe, rar gălbui, dispuse în mici umbele (Anthriscus silvestris). [Var.: asmațuchi, asmățui s. m., hașmaciucă s. f.] – Et. nec.
2. [MDA2] hasmațuchi smi [At: (a. 1773) GCR II, 98 / V: amazu~, asmațiu, asmațuc, as~, asmațuic, asmăciuc, asmățui, ațima~, ațmaciuc, hagim~, harmagiuc, harm~, hașmaciucă sf, hașm~, hațm~, hazm~ / E: ns cf tc asma ğyk] (Bot) 1 (Șîc asmațui-măgăresc) Planta erbacee Anthriscus cerefolium, cu miros caracteristic, din familia umbeliferelor, cu tulpina acoperită cu peri moi în regiunea nodurilor, cu flori albe și fructe lungi, care crește în tufișuri, la marginea pădurilor și a viilor, cultivată uneori ca plantă culinară Si: (reg) turbure, turburea. 2 (Reg; îf hașmaciucă) Planta erbacee Anthrisque silvestris, cu flori albe, rar gălbui, dispuse în mici umbele. 3 (Reg; îaf) Planta Chaerophyllum silvestre. 4 (Îe) A mânca ~ A se păcăli. 5 (Reg; îc ~ul-măgarului sau ~-măgăresc) Planta Torilis anthriscus. 6 (Reg; îc ~-sălbatic) Planta Anthriscus trichosperma. 7 Bolgari (Ranunculus sceleratus). 8 Hajme (Allium ascalonicum).
3. [DLRLC] HASMAȚUCHI s. m. Plantă erbacee, mirositoare, cu flori albe, din familia umbeliferelor; crește prin tufișuri, pe marginea pădurilor și a viilor, uneori fiind cultivată ca plantă culinară (Anthriscus Cerefolium). – Variante: asmațuchi, asmățui (NEGRUZZI, la TDRG), hațmațuchi s. m.
4. [Scriban] hasmațúchĭ și -țúĭ, V. hașmacĭucă.
5. [DEX '09] ASMAȚUCHI s. m. v. hasmațuchi.
6. [DEX '09] ASMĂȚUI s. m. v. hasmațuchi.
7. [DEX '09] HAȘMACIUCĂ s. f. v. hasmațuchi.
8. [MDA2] amazuchim sm vz hasmațuchi
9. [MDA2] asamțui sn vz asmățui
10. [MDA2] asmațiu sm vz hasmațuchi
11. [MDA2] asmațuc sm vz hasmațuchi
12. [MDA2] asmațuchi sm vz hasmațuchi
13. [MDA2] asmațuic sm vz hasmațuchi
14. [MDA2] asmăciuc sm vz hasmațuchi
15. [MDA2] asmățui sm vz hasmațuchi
16. [MDA2] ațimațuchi sms vz hasmațuchi
17. [MDA2] ațmaciuc sm vz hasmațuchi
18. [MDA2] hagimațuchi smi vz hasmațuchi
19. [MDA2] harmagiuc smi vz hasmațuchi
20. [MDA2] harmațuchi smi vz hasmațuchi
21. [MDA2] hașmaciucă sf vz hasmațuchi
22. [MDA2] hașmațuchi smi vz hasmațuchi
23. [MDA2] hațmațuchi smi vz hasmațuchi
24. [MDA2] hazmațuchi smi vz hasmațuchi
25. [DEX '96] ASMAȚUCHI s. m. V. hasmațuchi.
26. [DEX '96] ASMĂȚUI s. m. V. hasmațuchi.
27. [DLRLC] ASMAȚUCHI s. m. v. hasmatuchi.
28. [DLRLC] ASMĂȚUI s. m. v. hasmațuchi.
29. [DLRLC] HAȚMAȚUCHI s. m. v. hasmațuchi.
30. [Șăineanu, ed. VI] asmațuiu m. plantă de grădină întrebuințată ca dres în bucate. [Și asmaciuc = turc. ASMAČYK, lit. viță mică; variantele asmațuiu și hasmațuchiu indică un intermediar neo-grec].
31. [Scriban] asmățúĭ, V. hașmacĭucă.
32. [Scriban] hașmacĭúcă (Trans.) f., pl. ĭ, și hasmațúchĭ (Mold. nord) m. (d. ung. hagymacsicsó, bulb de usturoĭ, saŭ d. turc. asmačyk, dim. d. asma, butuc de vița, că se zice și asmățui. V. hașmă). O plantă umbeliferă din ale căreĭ frunze se face salată (anthriscus cerefolium, cu varietatea anthriscus silvestris saŭ chaerophyllum silvestre).
33. [DOOM 3] hasmațuchi (desp. -țuchi) s. m.
34. [DOOM 2] hasmațuchi (-țuchi) s. m.
35. [MDO] hasmațuchi
36. [DER] asmațuchi s. m. – Plantă culinară (Anthriscus cerefolium). – Numeroase var.: (h)azmațuc(hi), (h)ațmațuc(hi), (h)armațuc(hi), etc. Tc. asmaçik (Șeineanu, II, 27; Lokotsch 125).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL