1. [DEX '09] HĂTMĂNESC, -EASCĂ, hătmănești, adj. Privitor la hatman, al hatmanului; care ține de hătmănie. – Hatman + suf. -esc.
2. [MDA2] hătmănesc, ~ească a [At: (a. 1803) URICARIUL, VII, 377 / Pl: ~ești / E: hatman + -esc] 1-4 Privitor la hatman (1, 3, 5, 8). 5-8 Care provine de la hatman (1, 3, 5, 8). 9-12 Care aparține hatmanului (1, 3, 5, 8). 13-17 Care se referă la hătmănie (5-9). 18-22 Care provine de la hătmănie (5-9). 23 Care aparține hătmăniei (9).
3. [CADE] ‡ HĂTMĂNESC adj. De hatman, privitor la hatman: fusese față la sfatul ~ (GRIG.).
4. [DLRLC] HĂTMĂNESC, -EASCĂ, hătmănești, adj. (Învechit) De hatman, al hatmanului, care ține de hătmănie. Seimenii hătmănești, împărțiți în 10 bulucbășii, peste care era baș-bulucbașa de seimeni. BĂLCESCU, O. I 119.
5. [Șăineanu, ed. VI] hătmănesc a. ce ține de hatman: seimenii hătmănești.
6. [Scriban] hătmănésc, -eáscă adj. De hatman, al hatmanuluĭ: seĭmenĭ hătmăneștĭ.
7. [MDA2] hătmăni vi [At: N. COSTIN, ap. TDRG / Pzi: ~nesc / E: hatman] (Înv) 1-4 A fi hatman (1, 3, 5, 8). 5 A stăpâni.
8. [DOOM 3] hătmănesc adj. m., f. hătmănească; pl. m. și f. hătmănești
9. [DOOM 2] hătmănesc adj. m., f. hătmănească; pl. m. și f. hătmănești
10. [DLRLV] HĂTMĂNI vb. (Mold.) A guverna. [Isus Navi] au hătmănit izraileanilor. DOSOFTEI, VS; cf. N. COSTIN. Etimologie: hatman + suf. -i. Vezi și hatman, hătmănie. Cf. c. h i v e r n i, c h i v e r n i s i (1), ispravnici, s c h i v e r n i s i (1).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL