1. [DEX '09] HĂTCĂI, hătcăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A huidui. [Var.: hâtcâi vb. IV] – Cf. sb. hajkati.
2. [MDA2] hătcăi i [At: NECULCE, L. 252/23 / V: hât~, hit~ / Pzi: ~esc / E: scr hajikati] (Îvr) 1-2 A huidui (1-2). 3 A pune pe fugă. 4 A alunga. 5 (D. strigoi) A exorciza.
3. [DEX '96] HĂTCĂI, hătcăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A huidui. [Var.: hâtcâi vb. IV] – Cf. scr. hajkati.
4. [DLRLC] HĂTCĂI, hătcăiesc, vb. IV. Tranz. (Mold.) A huidui. A ajuns din urmă pe feciorii Gîrbovului, a dat cu paloșul numai o dată și i-a lăsat să se ducă înainte cu capul, iar trupul a rămas în medean. Îndată s-au grămădit în jur noroadele, hătcăind leșul. SADOVEANU, N. P. 398. – Variantă: hîtcîi (ȘEZ. V 41) vb. IV.
5. [DEX '09] HÂTCÂI vb. IV v. hătcăi.
6. [MDA2] hâtcăi v vz hătcăi
7. [MDA2] hitcăi v vz hătcăi
8. [DEX '96] HÂTCÂI vb. IV V. hătcăi.
9. [DLRLC] HÎTCÎI vb. IV v. hătcăi.
10. [Scriban] hítcăĭ, V. hîtcîĭ.
11. [Scriban] hîtcîĭ și -ĭésc v. tr. (var. din hăĭcăĭesc). Nord. Alung cu răcnete. – Și hítcăĭ.
12. [DOOM 3] hătcăi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hătcăiesc, 3 sg. hătcăiește, imperf. 1 hătcăiam; conj. prez. 1 sg. să hătcăiesc, 3 să hătcăiască
13. [DOOM 2] hătcăi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hătcăiesc, imperf. 3 sg. hătcăia; conj. prez. 3 să hătcăiască
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL