1. [DEX '09] HAȘIȘ s. n. Substanță narcotică extrasă din vârfurile înflorite ale unei specii de cânepă exotică (Cannabis indica), folosită ca excitant psihic, care, consumată sistematic, dă toxicomanii grave. – Din fr. haschisch.
2. [MDA2] hașiș sni [At: ANGHELHOSIF, C. M. I, 37 / V: haciș / Pl: (înv) ~uri / E: fr haschisch, rs хашиш] Substanță narcotică extrasă din vârfurile înflorite ale unei specii de cânepă exotică (Cannnabis indica) folosită ca excitant psihic, care, consumată sistematic, provoacă toxicomanii grave.
3. [CADE] * HAȘIȘ sbst. Preparat narcotic extras din foile unui soiu de cînepă (Cannabis indica), care fumat sau mestecat în gură produce un fel de beție particulară: obicinuit în Orient [fr. < ar.].
4. [DLRLC] HAȘIȘ s. n. Substanță narcotică extrasă dintr-o specie de cînepă exotică (Cannabis indica). Oboseala și înfrîngerea sînt neîndoios o otravă care, ca un hașiș ticălos, amorțește făptura vie. CAMIL PETRESCU, O. II 31.
5. [DN] HAȘIȘ s.n. Substanță narcotică extrasă dintr-o specie de cînepă exotică. [< fr. hachisch, cf. ar. hași – iarbă].
6. [MDN '00] HAȘIȘ s. n. alcaloid dintr-o specie de cânepă exotică, excitant psihic. (< fr. hachisch)
7. [Șăineanu, ed. VI] hașiș n. băutură narcotică și îmbătătoare făcută din frunzele unei specii de cânepă: Orientalii sorb hașiș în loc de tutun.
8. [Scriban] *hașíș m. ca plantă și n., pl. urĭ, ca substanță (ar. hašiš și hašaš, ĭarbă, fîn, vorbind maĭ ales de cînepa indiană. V. asasin). Un fel de cînepă ale căreĭ frunze uscate se mestecă în gură saŭ se fumează în Orient și care aŭ proprietățĭ excitante, narcotice și îmbătătoare.
9. [MDA2] haciș sni vz hașiș
10. [CADE] HACIȘ... 👉 HAȘIȘ...
11. [DOOM 3] hașiș s. n.
12. [DOOM 2] hașiș s. n.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL