1. [DEX '09] HAIMANA, haimanale, s. f. Om de nimic, fără căpătâi, derbedeu, vagabond. ◊ Expr. (Adverbial) A umbla haimana = a umbla fără rost, a hoinări, a vagabonda. – Din tc. haymana.
2. [MDA2] haimana sf [At: CREANGĂ, GL. / Pl: ~le / E: tc haimana] 1 Om de nimic. 2 Vagabond. 3 (Îrg; îe) A fi de ~ A fi fără stăpân, la dispoziția fiecăruia.
3. [CADE] HAIMANA (pl. -nale) I. sm. (declinat ca substantivele feminine). Om fără căpătîiu, care bate drumurile fără nici un rost, vagabond: Bagabonți, crai, haimanale, ș’alt ori-cum vreți să-i numiți (pann). II. adv. De ~, fără căpătîiu, fără stăpîn: toate ca toate, dar carul său era de ~ (crg.); bre! care vrea să zică tu ești stăpin aici, și eu îs de ~! (alecs.); a umbla ~, a umbla vagabond, a bate drumurile fără nici un rost: vreme de cîteva luni de zile a umblat ~ (s.-ald.) [tc.].
4. [DLRLC] HAIMANA, haimanale, s. f. Om de nimic, fără căpătîi, hoinar, pierde-vară, derbedeu, vagabond. Apoi pentru o haimana ca asta am venit noi aici!? SADOVEANU, P. S. 71. De rîsul copiilor să fii Și haimana bătrînă să rămîi! TEODORESCU, P. P. 120. ◊ Expr. A fi (sau a rămîne) de haimana = a fi sau a rămîne fără căpătîi, fără stăpîn, la discreția oricui. De oi pune eu mînile pe piept, are să rămîie căruța asta de haimana și iepușoarele de izbeliște! CREANGĂ, P. 118. Breee! care vra să zică, tu ești stăpîn aici, și eu îs de haimana? ALECSANDRI, T. I 327. (Adverbial, în expr.) A umbla haimana = a hoinări, a vagabonda. Te trăgea de urechi cînd umblai haimana, vara, pe la scăldat și nu veneai la școală. SANDU-ALDEA, D. N. 229.
5. [Șăineanu, ed. VI] haimanà m. 1. om fără căpătâiu, vagabond: a ajuns de râsul haimanalelor; 2. de haimana, fără stăpân: are să rămâie căruța asta de haimana CR. [Turc. HAYMANA].
6. [Scriban] haĭmaná f. (turc. bg. haĭmana, vagabond). Vechĭ. Străin, venetic (la 1803 eraŭ în Galațĭ 183 de „străinĭ haĭmanale”). Azĭ. Fam. Iron. Vagabond: haĭmanalele stradelor. De haĭmana, fără căpătîĭ, fără stăpîn (om, lucru). Adv. A umbla haĭmana, a vagabonda. V. granga, lela, haleura, handra.
7. [CADE] AIMANA = HAIMANA.
8. [DOOM 3] haimana s. f., art. haimanaua, g.-d. art. haimanalei; pl. haimanale
9. [DOOM 2] haimana s. f., art. haimanaua, g.-d. art. haimanalei; pl. haimanale; art. haimanalele
10. [DER] haimana (haimanale), s. f. – Vagabond, om de nimic, golan. Tc. haymana (Röesler 606; Löbel 246; Șeineanu, II, 196; Lokotsch 783; Iogu, GS, IV, 385), cf. alb. haymana, sb. ajmana. – Der. haimanalîc, s. n. (vagabondaj).
11. [DE] HAIMANALELE[1] v. I.L. Caragiale.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL