1. [DEX '09] HAHAM, hahami, s. m. 1. Persoană care taie vite și păsări după prescripții rituale mozaice. 2. (Înv.) Rabin. – Din tc. haham.
2. [MDA2] haham sm [At: AMIRAS, ap. LET. III, 133/12 / Pl: ~i / E: tc haham] 1 (Înv) Rabin. 2 (Înv; îc) ~-bașa Mare rabin. 3 Tăietor de vite și păsări de sacrificiu la evrei Si: hamân.
3. [CADE] HAHAM sm. ⛪ 1 ‡Rabin ¶ 2 Cel ce taie vitele și pasările (după ritul evreesc): se sculă coana Marghiolița, plină de puf ca un ~ (D.-zamf.) ¶ 3 iron. Dracul: te-a luat ~ul (jip.) [tc.].
4. [DEX '96] HAHAM, hahami, s. m. 1. Persoană însărcinată cu tăierea rituală a vitelor și a păsărilor la mozaici. 2. (Înv.) Rabin. – Din tc. haham.
5. [DLRLC] HAHAM, hahami, s. m. Cel care taie vite și păsări la evrei, cu respectarea anumitor prescripții religioase. Soții Lang stăteau în casa hahamului, în fund. REBREANU, I. 64.
6. [Șăineanu, ed. VI] haham m. 1. od., rabin; 2. azi, tăietor de vite și de păsări (după ritul evreesc); 3. (ironic) arhanghel: te strânge hahamul de gât. [Turc. HAHAM, lit. înțelept, învățat].
7. [Scriban] hahám m. (turc. haham, d. ebr. haham, înțelept). Rabin (Vechĭ). Tăĭetor de vite și de păsărĭ la jidanĭ.
8. [CADE] ‡HAHAM-BAȘA sm. ⛪ Marele rabin: dacă nu I-aș cunoaște creștin, l-aș crede botezat cu ~ (ALECS.) [tc.].
9. [Scriban] hahám-bașá f., pl. ale, saŭ m. fără pl., gen. al luĭ (turc. haham-bašy). Vechĭ. Șefu rabinilor (care plătea un bir cămărașiiĭ marĭ).
10. [DOOM 3] haham s. m., pl. hahami
11. [DOOM 2] haham s. m., pl. hahami
12. [DER] haham (hahami), s. m. – Rabin. – Mr. haham. Tc. haham (Șeineanu, II, 194; Lokotsch 788; Ronzevalle 83; DAR), din ebr. hacham „învățat”; cf. ngr. χαχάμης. Sec. XVIII. – Der. haham-bașa, s. m. (înv., mare rabin), din tc. haham bași.
13. [DAR] haham-bașa s.m. (înv.) marele rabin (la evrei).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL