1. [DEX '09] HAHALERĂ, hahalere, s. f. (Fam.) Persoană lipsită de scrupule, fără caracter, neserioasă; pramatie. – Et. nec.
2. [MDA2] hahaleră sf [At: COMAN, GL. / Pl: ~re / E: ns cf ha ha] (Prt) 1 Om vorbăreț. 2 Om neserios. 3 Om de nimic.
3. [DLRLC] HAHALERĂ, hahalere, s. f. (Familiar) Termen de batjocură dat unei persoane care vorbește vrute și nevrute, fără socoteală; om neserios, ușuratic. Scuturați-l bine pe hahalera de Popovici și să vedeți cum o să poată. V. ROM. aprilie 1954, 12.
4. [Scriban] hahaléră f., pl. e. Persoană ridiculă: haĭdamacĭ și hahalere colectiviste (Car.).
5. [Șăineanu, ed. VI] hahalera f.[1] haplea. [Cf. haihuiu].
6. [DOOM 3] hahaleră (fam.) s. f., g.-d. art. hahalerei; pl. hahalere
7. [DOOM 2] hahaleră (fam.) s. f., g.-d. art. hahalerei; pl. hahalere
8. [DER] hahaleră (hahalere), s. f. – Pramatie, persoană fără scrupule. Origine necunoscută. Pare a fi în legătură cu ngr. χάχος „prost”, de unde hăhău, s. m. (prost, tont), în Mold.
9. [Argou] hahaleră, hahalere s. f. persoană lipsită de scrupule / fără caracter; pramatie
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL