1. [DEX '09] HAGIOGRAFIE s. f. Ramură a teologiei care se ocupă cu viețile sfinților; hagiologie. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. hagiographie.
2. [MDA2] hagiografie sf [At: DA ms / P: ~gi-o~ / Pl: ~ii / E: fr hagiographie, rs хабазагиографиа] Ramură a teologiei care se ocupă cu viețile sfinților Si: hagiologie.
3. [CADE] *HAGIOGRAFIE sf. 📝 ⛪ Știința lucrurilor sfinte sau a scrierilor despre sfinți [fr.].
4. [DLRLC] HAGIOGRAFIE s. f. Ramură a teologiei care se ocupă cu viețile sfinților. – Pronunțat: -gi-o-.
5. [DN] HAGIOGRAFIE s.f. Ramură a teologiei care studiază viețile sfinților; hagiologie. [Pron. -gi-o-, gen. -iei. / < fr. hagiographie, cf. gr. hagios – sacru, graphein – a scrie].
6. [MDN '00] HAGIOGRAFIE s. f. 1. ramură a teologiei care studiază viețile sfinților. 2. scriere despre lucruri sfinte. 3. biografie excesiv de înfrumusețată. (< fr. hagiographie)
7. [Șăineanu, ed. VI] hagiografie f. scrieri despre viețile sfinților.
8. [Scriban] *agiografíe f. (d. agiograf). Descriere de lucrurĭ sfinte, de vĭețĭ ale sfinților. – Și hag-.
9. [DOOM 3] hagiografie (desp. -gi-o-gra-) s. f., art. hagiografia, g.-d. hagiografii, art. hagiografiei
10. [DOOM 2] hagiografie (-gi-o-gra-) s. f., art. hagiografia, g.-d. hagiografii, art. hagiografiei
11. [DETS] HAGIO- „sacru, sfînt”. ◊ gr. hagios „sacru” > fr. hagio-, germ. id. > rom. hagio-. □ ~graf (v. -graf), s. m., autor care scrie despre viețile sfinților; ~grafie (v. -grafie), s. f., ramură a teologiei care studiază viețile sfinților; sin. hagiologie; ~logie (v. -logie1), s. f., hagiografie*.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL