1. [DEX '09] HAGIOGRAF, hagiografi, s. m. Autor care scrie despre viețile sfinților. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. hagiographe.
2. [MDA2] hagiograf, ~ă [At: IORGA, L. II, 618 / P: ~gi-o~ / Pl: ~i, ~e / E: fr hagiographe gr άγιόγρφος] 1 smf Persoană care studiază și scrie despre vieți ale sfinților. 2 a Care conține vieți ale sfinților. 3-8 Hagiografic (1-6).
3. [CADE] *HAGIOGRAF I. sm. 📝 Autor care scre despre viețile sfinților. II. adj. Cărți ~e sau numai hagiografe, cărțile Bibliei, în afară de Pentatuc și de cărțile prorocilor [fr.].
4. [DEX '96] HAGIOGRAF, hagiografi, s. m. Autor care scrie viețile sfinților. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. hagiographe.
5. [DLRLC] HAGIOGRAF, hagiografi, s. m. Autor care scrie despre viețile sfinților. – Pronunțat: -gi-o-.
6. [DN] HAGIOGRAF s.m. Autor care scrie despre viețile sfinților. [Pron. -gi-o-. / cf. fr. hagiographe, lat. hagiographus].
7. [MDN '00] HAGIOGRAF s. m. autor de hagiografie (2). (< fr. hagio-graphe)
8. [Șăineanu, ed. VI] hagiograf m. scriitor de cele sfinte.
9. [Scriban] *agiográf m. (vgr. agiográphos; ágios, sfînt, și grápho, scriŭ. V. zugrav). Scriitor de lucrurĭ sfinte (ca sfîntu Eŭsebiŭ și Atanasie). – Și hag-.
10. [DOOM 3] hagiograf (desp. -gi-o-graf) s. m., pl. hagiografi
11. [DOOM 2] hagiograf (-gi-o-graf) s. m., pl. hagiografi
12. [DETS] HAGIO- „sacru, sfînt”. ◊ gr. hagios „sacru” > fr. hagio-, germ. id. > rom. hagio-. □ ~graf (v. -graf), s. m., autor care scrie despre viețile sfinților; ~grafie (v. -grafie), s. f., ramură a teologiei care studiază viețile sfinților; sin. hagiologie; ~logie (v. -logie1), s. f., hagiografie*.
13. [D.Religios] hagiograf, hagiografi și (2) hagiografe s. m. și n. 1. S. m. Autor de vieți ale sfinților. 2. S. n. pl. Carte bisericească cuprinzând întreg Vechiul Testament, cu excepția Pentateuhului și a cărților prorocilor. – Din fr. hagiographe.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL