1. [DEX '09] HADRON, hadroni, s. m. (Fiz.) Particulă cu masă superioară sau egală cu protonul supusă unei interacțiuni electromagnetice și gravitaționale foarte slabe. – Din engl., fr. hadron.
2. [MDA2] hadron sm [At: DN3 / Pl: ~i / E: fr hadron] (Fiz) Particulă cu masă superioară sau egală cu protonul, supusă unei interacțiuni electromagnetice și gravitaționale foarte slabe.
3. [DN] HADRON s.m. (Fiz.) Particulă de masă superioară sau egală cu protonul, supusă interacțiunii foarte slabe, electromagnetice și gravitaționale. [< fr., it. hadron, cf. gr. hadros – greu].
4. [MDN '00] HADRON s. m. particulă elementară cu masă superioară sau egală cu protonul, susceptibilă de interacțiune nucleară (nucleon, mezon etc.). (< engl., fr. hadron)
5. [DCR2] hadron s. m. (fiz.) Particulă subatomică cu masă superioară sau egală cu protonul, supusă unei interacțiuni electromagnetice și gravitaționale foarte slabe ◊ „Recenta descoperire vine în sprijinul teoriei privitoare la existența particulelor quarq, elaborată în prima perioadă a anilor ’60. Această teorie susține că atomii sunt compuși din particule denumite hadroni care, la rândul lor, sunt formați din particule quarq. Particula descoperită deține, totodată, proprietatea analogă sarcinii electrice, pe care fizicienii presupun că o vor găsi la unul din cele patru tipuri de particule quarq ce ar putea exista. Proprietățile particulelor subatomice n-au putut fi însă constatate în natură.” Sc. 11 VI 76 p. 6; v. și Cont. 26 VII 80 p. 5 (din engl. hadron; BD 1971; DEX-S)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL