1. [MDA2] hadâm sm [At: MOXA, 393/11 / V: cadân, ~mb, ~ân / Pl: ~i / E: tc hadym] (Trî) Eunuc.
2. [DEX '09] HADÂMB, hadâmbi, s. m. (Înv.) Eunuc. – Din tc. hadım.
3. [MDA2] cadân sm vz hadâm
4. [MDA2] hadâmb sm vz hadâm
5. [MDA2] hadân sm vz hadâm
6. [CADE] †HADÎM, HADÎN, Mold. HADÎMB sm. 1 Eunuc, scopit: au trimis la dînsul pre un ~ (CANT.); un eunuc, sau cum zic ei un hadîn, mă duse în apartamentul bolnavei (BOL.) ¶ 3 🐕 Bou neîntors bine, cal nejugănit bine, rîncaciu (RV.-CRG.) [tc. hadym].
7. [DLRLC] HADÎMB, hadîmbi, s. m. (Învechit și arhaizant) Eunuc. Haremul era undeva, într-o tainiță, după alte ziduri, subt paza hadîmbilor negri, necunoscut încă unui ochi străin. SADOVEANU, Z. C. 277.
8. [DLRM] HADÎMB, hadîmbi, s. m. 1. (Înv. și arh.) Eunuc. 2. (Reg.) Bou sau cal nejugănit bine. – Tc. hadım.
9. [Șăineanu, ed. VI] hadân m. eunuc: întreabă favorita pe vechiul ei hadân BOL. [Turc. HADYN].
10. [Scriban] hadîm, -în și (est) -îmb m. (turc. hadym, ar. gadyn). Vechĭ. Eŭnuc, scopit, castrat. – Azĭ hadîmb, matahală, persoană voluminoasă: un hadîmb de babă cu șalele cît rîșnița (V. Caraivan, Neam. Rom. Lit 2, 813). V. huĭdumă.
11. [DOOM 3] hadâmb (înv.) s. m., pl. hadâmbi
12. [DOOM 2] hadâmb (înv.) s. m., pl. hadâmbi
13. [DER] hadîmb (hadîmbi), s. m. – Eunuc, castrat. – Var. (înv.) hadîm. Tc. hadım (Șeineanu, III, 58; Meyer 144), cf. alb. hadëm, bg. hadum, sb. hàdum.
14. [DE] SOLIMAN-pașa (Hadâmbul „Eunucul”) (sec. 15), comandant militar turc, beglerbeg al Rumeliei. Conducător al oștirii otomane înfrânte de Ștefan cel Mare în bătălia de lângă Vaslui (ian. 1475). A comandat avangarda armatei turce în lupta de la Valea Albă (iul. 1476).
15. [DAR] hadân, hadâni, s.m. (înv.) turc scopit, paznic al seraiului Sultanului; eunuc.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL