1. [DEX '09] HABITUS s. n. 1. Aspect fizic exterior al unui individ, care poate da indicații asupra stării de sănătate, a existenței unei predispoziții morbide sau a unei boli. 2. Aspect exterior specific pe care îl capătă cristalele prin dezvoltarea diferită a fețelor. – Cuv. lat.
2. [MDA2] habitus sn [At: LTR / Pl: ~uri / E: lat habitus] 1 Aspect exterior al unui individ, care oferă indicii asupra stării lui de sănătate. 2 Aspect exterior specific al cristalelor, rezultat din dezvoltarea diferită a fețelor.
3. [DEX '96] HABITUS s. n. 1. Aspect fizic exterior al unui individ, capabil să prezinte indicații asupra stării de sănătate a individului respectiv. 2. Aspect exterior specific pe care îl capătă cristalele prin dezvoltarea diferită a fețelor. – Cuv. lat.
4. [DN] HABITUS s.n. Înfățișare, aspect al unui individ. ♦ Aspectul unui cristal, determinat de predominarea formei celei mai simple pe care o poate lua. ♦ Înfățișarea, aspectul unei plante. [< fr. habitus, cf. lat. habitus – aspect].
5. [MDN '00] HABITUS s. n. 1. înfățișare, aspect caracteristic al unui individ. 2. aspectul unui cristal, determinat de predominarea formei celei mai simple pe care o poate lua. 3. înfățișare, aspect al unei plante. (< fr., lat. habitus)
6. [DOOM 3] habitus (lat.) s. n.
7. [DOOM 2] habitus (lat.) s. n.
8. [Petro-Sedim] habitus, (engl.= habit) principala particularitate morfologică a unui cristal prin care este definită forma acestuia în raport cu cele trei dimensiuni spațiale. H. cristalelor izolate poate fi: izometric (granați), prismatic (piroxeni), columnar (beril), acicular (actinolit), tabular (baritină), lamelar (mice), foios (clorite). H. cristalelor reflectă structura internă a acestora și este, adesea, o proprietate care permite identificarea min. V. și tracht. hadal, (engl.= hadal) dom. al fundului oceanic corespunzător → foselor și caracterizat prin adâncimi mai mari de 6000 m.. V. și abisal.
9. [DE] HÁBITUS (cuv. lat.) s. n. 1. (MED.) Aspect fizic exterior, static și dinamic al unui individ, care poate da indicații asupra stării de sănătate, a existenței unei predispoziții morbide sau a unei boli (ex. h. fizic, h. apopletic). 2. Manieră, mod de a fi; obișnuință. 3. (SOCIOL.) Mod personal ori generic de a fi, a gândi, a acționa sau a reacționa în conformitate cu valorile normale, principiile reprezentative sau dominante dintr-o cultură sau dintr-un sistem social. 4. (MINER.) Aspect morfologic exterior, specific, pe care îl capătă cristalele prin dezvoltarea relativă a fețelor cristalografice (ex. h. prismatic, acicular, tabular, lamelar etc.).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL