1. [MDA2] habagiu sm vz habaciu
2. [MDA2] habaciu sm [At: (a. 1669) DOC., ap. ȘIO / V: ~agiu / Pl: ~ii / E: nct] Haină nedefinită mai îndeaproape.
3. [CADE] ‡HABACIU sm. 👕 Un fel de haină de aba: ai vrea poate să umblu în habacii (sic!) ca dumneata? (negr.).
4. [DLRM] HABACIU, habacii, s. m. (Reg.) Haină de aba. – Comp. ucr. haba „aba”.
5. [Șăineanu, ed. VI] habaciu m. Mold. haină de aba: ai vrea poate să umblu în habaciu ca d-ta? NEGR. [Probabil în legătură cu aba].
6. [Scriban] habacíŭ și -gíŭ n., pl. iurĭ și ie (turc. *hebaĭ, d. heba, colb, adică „manta de colb”. Cp. cu tuzluc). Est. Vechĭ. Un fel de mantie. Azĭ. Rar, Iron. Haĭnă lungă și prea largă, rantie: îmbrăcată’n habaciŭ, moartă beată de rachiŭ. – Fals habácĭ (Șăin. Infl. Or.).
7. [DER] habaciu (habacii), s. n. – Manta. – Var. habagiu. Origine incertă. Pare a fi în legătură cu aba; după Scriban, din tc. heba „pulbere”, ipoteză neverosimilă. Sec. XVII, înv.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL