1. [Șăineanu, ed. VI] Gutin n. massiv (înalt de 1447 m.) la S. de Tisa, bogat în aur și argint.
2. [DE] GUTÂI (GUTIN), Munții ~, masiv muntos în lanțul vulcanic al Carpaților Orientali, cuprins între M-ții Oaș și Țibleș; alcătuit din aglomerate vulcanice și revărsări de lavă. Alt. max.: 1.443 m (vf. Gutâi). Zăcăminte de min. polimetalice. Expl. forestiere. Păstorit. Rezervația naturală geologică „Creasta cocoșului” (50 ha).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL