1. [DEX '09] GURNĂ, gurne, s. f. (Mar.) Parte curbă a carenei care leagă fundul cu pereții verticali ai unei nave. – Cf. engl. gurney.
2. [MDA2] gurnă1 sf [At: BELDIMAN, O. 4/8 / Pl: ~ne / E: ngr γοῦρνα[1]] (Grî) Urnă.
3. [MDA2] gurnă2 sf [At: DEX / Pl: ~ne / E: cf eg gurney] (Mrn) Parte curbă a carenei care leagă fundul cu pereții verticali ai unei nave.
4. [MDN '00] GURNĂ s. f. parte curbată a carenei unei nave, care leagă fundul cu pereții verticali. (< engl. gurney)
5. [Scriban] gúrnă f., pl. e (ngr. gúrna, urnă, cĭucĭur, havuz, d. ven. gorna, canal; alb. gurnă, izvor). Vechĭ. Urnă. – Și gúrnie, urloĭ, sulinar, conductă de apă.
6. [DOOM 3] gurnă (parte a unei nave) s. f., g.-d. art. gurnei; pl. gurne
7. [DOOM 2] gurnă (parte a unei nave) s. f., g.-d. art. gurnei; pl. gurne
8. [DAR] gurnă, gurne, s.f. (pop.) urnă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL