1. [DEX '09] GURLUIT s. n. Faptul de a gurlui; sunete caracteristice scoase de unele păsări, mai ales de porumbei și de turturele. – V. gurlui.
2. [DEX '09] GURLUI, pers. 3 gurluie, vb. IV. Intranz. (Despre unele păsări, mai ales despre porumbei și turturele) A scoate sunete caracteristice speciei. – Formație onomatopeică.
3. [MDA2] grongăni v vz grunguni
4. [MDA2] grongoi v vz grunguni
5. [MDA2] gruguni v vz grunguni
6. [MDA2] grungăni v vz grunguni
7. [MDA2] grunguni vi [At: H I, 365 / V: (reg) grongăni[1], grongoi, gruguni, ~găni, ~ura, ~uri, gruni, gugăi2, gugui, guguli2, guguri, gungăni2, gunguni2, gungura2, gunguri2, gurgui, gurguni, gurlui, gurui / Pzi: 3 grungune și ~nește / E: fo] (Reg) 1 (D. porumbei) A scoate sunete caracteristice speciei. 2 (D. porci) A grohăi.
8. [MDA2] grungura v vz grunguni
9. [MDA2] grunguri v vz grunguni
10. [MDA2] gruni v vz grunguni
11. [MDA2] gugăi2 v vz grunguni
12. [MDA2] gugui v vz grunguni
13. [MDA2] guguli2 v vz grunguni
14. [MDA2] guguri v vz grunguni
15. [MDA2] gungăni2 v vz grunguni
16. [MDA2] gunguni2 v vz grunguni
17. [MDA2] gungura2 v vz grunguni
18. [MDA2] gunguri2 v vz grunguni
19. [MDA2] gurgui v vz grunguni
20. [MDA2] gurguni v vz grunguni
21. [MDA2] gurlui1 v vz grunguni
22. [MDA2] gurui v vz grunguni
23. [CADE] ❍ GURLUI (-uiesc) vb. intr. A guița (R.-COD.); pr. ext. despre țipătul păsărelelor: vrăbioii se nfoiau și gurluiau din guși (LUNG.); despre porumbei: mergea vesel, dacă i se arăta un porumb gurluind (MAR.).
24. [DOOM 3] gurluit s. n.
25. [DOOM 2] gurluit s. n.
26. [DOOM 3] gurgui (vârf) s. n., pl. gurguie
27. [DOOM 3] gurlui (a ~) vb., ind. prez. 3 gurluie, imperf. 3 pl. gurluiau; conj. prez. 3 să gurluie
28. [DOOM 2] gurlui (a ~) vb., ind. prez. 3 gurluie, imperf. 3 sg. gurluia; conj. prez. 3 să gurluie
29. [DAR] grunguni vb. IV (reg.) 1. (despre porumbei) a produce sunetul caracteristic speciei; a gânguri, a gunguri. 2. (despre porci) a grohăi.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL