1. [DEX '09] GUREȘ, -Ă, gureși, -e, adj. (Despre oameni) Guraliv; (despre păsări) care ciripește mult (și vesel). – Gură + suf. -eș.
2. [MDA2] gureș, ~ă a [At: SLAVICI, N. II, 228 / V: ~riș / Pl: ~i, ~e / E: gură + -eș] 1 (D. oameni) Guraliv. 2 (D. păsări) Care ciripește mult (și vesel).
3. [CADE] ❍ GUREȘ, GURIȘ Trans. Bucov. Guraliv: s’au pornit atunci gureșul Peleș și Vîrful cu dor... și și-au spus tainele și păsurile lor (VLAH.); despre o femeie gurișă se zice că-i îmblă gura ca moara (VOR.) [g u r ă].
4. [DLRLC] GUREȘ, -Ă, gureși, -e, adj. (Despre persoane) Care vorbește mult, bun de gură, guraliv; (despre păsări) care ciripește mult. Răspundea cîte o femeie mai gureșă. CAMILAR, N. I 333. [Seara, lucrătoarele] erau mai obosite și mai puțin gureșe decît în zorii zilei. PAS, Z. I 141. Vă mulțumesc amurguri ce răsunați pe ape, Cu gureșele păsări și zumzete de stup. LESNEA, I. 150. Sînt copii... Gură fac ca roata morii; Și de-a valma se pornesc, Cum prin gard se gîlcevesc Vrăbii gureșe, cînd norii Ploi vestesc. COȘBUC, P. I 224. ◊ Fig. Zburdalnic de pe coaste Gureșe pîraie cad. COȘBUC, P. I 261.
5. [Șăineanu, ed. VI] gureș a. guraliv: ciocârlan gureș.
6. [Scriban] gúreș, -ă (d. gură). Guraliv. Care face multă gură, care se ceartă mult.
7. [MDA2] guriș, ~ă a vz gureș
8. [CADE] ❍ GURIȘ 👉 GUREȘ.
9. [DOOM 3] gureș adj. m., pl. gureși; f. gureșă, art. gureșa; pl. gureșe
10. [DOOM 2] gureș adj. m., pl. gureși; f. gureșă, art. gureșa; pl. gureșe
11. [MDO] gureș, pl. gureși, f. gureșă, pl. gureșe
12. [IVO-III] gureș, -șă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL