1. [MDA2] gunoiat2, ~ă a vz gunoit2
2. [MDA2] gunoiat1 sn vz gunoit1
3. [DLRLC] GUNOIAT, -Ă adj. v. gunoit2.
4. [DEX '09] GUNOI2, gunoiesc, vb. IV. 1. Tranz. A îngrășa pământul cu gunoi1 (2). 2. Tranz. și refl. (Despre păsări) A-și depune excrementele (murdărind ceva). 3. Refl. Fig. (Despre oameni) A slăbi extrem de mult (de boală, de muncă). – Din gunoi1.
5. [DEX '09] GUNOIT2, -Ă, gunoiți, -te, adj. (Despre terenuri agricole) Care este îngrășat cu gunoi1. – V. gunoi2.
6. [DEX '09] GUNOIT1 s. n. Faptul de a (se) gunoi2; gunoire. – V. gunoi2.
7. [MDA2] gunoi2 [At: ANON. CAR. / V: ~a / Pzi: ~esc / E: gunoi1] 1 vt A îngrășa pământul cu gunoi1 (3). 2-3 vtr (D. păsări) A(-și) depune excrementele (murdărind ceva). 4 vr (Pop; fig; d. oameni) A slăbi extrem de mult (de boală, de muncă etc.) Cf: a putrezi. 5 vt (Fam; fig; c. i. oameni) A face să slăbească, supunându-l la munci grele, tortură, persecuție etc.
8. [MDA2] gunoia v vz gunoi
9. [MDA2] gunoit1 sn [At: I. IONESCU, D. 271 / V: ~iat / Pl: ~uri / E: gunoi2] Gunoire.
10. [MDA2] gunoit2, ~ă a [At: NEGRUZZI, S. II, 265 / V: ~iat / Pl: ~iți, ~e / E: gunoi] 1 (D. terenuri) Fertilizat cu gunoi1 (3). 2 (D. obiecte) Murdărit cu gunoi. 3 (D. fântâni) Infestat de gunoi.
11. [CADE] GUNOI (-oesc) I. vb. tr. 1 🚜 A îngrășa pămîntul cu gunoiu: de rămîne miriștea goală, atunci o gunoim (RET.) ¶ 2 A se băliga, a-și depune excrementele: Pupăza moțată... Gunoindu-și cuibul din nărav și lene (PANN). II. vb. refl. A putrezi; a slăbi de tot, a se topi d’a’n-picioarele: s’ajung să mă gunesc la garduri... să-mi pice carnea putredă de pe oase (CAR.).
12. [DEX '96] GUNOIT2, -Ă, gunoiți, -te, adj. (Despre terenuri, pământuri agricole) Care este îngrășat cu gunoi1. – V. gunoi2.
13. [DLRLC] GUNOI2, gunoiesc, vb. IV. 1. Tranz. A îngrășa pămîntul cu gunoi. (Atestat în forma regională gunoiet) S-au apucat și ei de gunoiet ogoarele lor. I. IONESCU, D. 271. 2. Tranz. (Despre păsări) A murdări ceva prin depunerea excrementelor. [Pupăza] gunoindu-și cuibul din nărav și lene, Il lăsă și merse iar în altă parte. PANN, P. V. II 49. 3. Refl. Fig. (Despre persoane) A se istovi, a se jigări, a se usca. [Zmeul] începu să ceară... mîncare mai multă că a slăbit de s-a gunoit. POPESCU, B. IV 61. O să te gunoiești de viu între pereții de sare umezi. CARAGIALE, O. I 271. Zăcea pe prispă la soare... d-abia se mai tîra... se gunoia, se istovea văzînd cu ochii. id. ib. I 305. – Variantă: (regional) gunoia, gunoiez, vb. I.
14. [DLRLC] GUNOIA vb. I v. gunoi.
15. [DLRLC] GUNOIT2, -Ă, gunoiți, -te, adj. (Despre pămînturi, ogoare etc.) Îngrășat cu gunoi. – Variantă: (regional) gunoiat, -ă (NEGRUZZI, S. II 265) adj.
16. [DLRLC] GUNOIT1 s. n. Faptul de a gunoi; îngrășare a pămîntului cu gunoi.
17. [Șăineanu, ed. VI] gunoì v. a îngrășa cu gunoiu.
18. [Scriban] gunoĭésc v. tr. (vsl. sîrb. gnoiti, rus. gnoitĭ). Murdăresc cu gunoĭ. Îngraș pămîntu cu gunoĭ. – Și îngunoĭesc (Munt.).
19. [DOOM 3] gunoi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gunoiesc, 3 sg. gunoiește, imperf. 1 gunoiam; conj. prez. 1 sg. să gunoiesc, 3 să gunoiască
20. [DOOM 3] gunoi s. n., pl. gunoaie
21. [DOOM 3] gunoit s. n.
22. [DOOM 2] gunoi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gunoiesc, imperf. 3 sg. gunoia; conj. prez. 3 să gunoiască
23. [DOOM 2] gunoit s. n.
24. [MDO] gunoi (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gunoiesc, conj. gunoiască)
25. [DRAM 2021] gunoiát, -ă, gunoiați, -te, adj. (ref. la pământ) Îngrășat cu gunoi (de grajd). – Din gunoia.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL