1. [MDA2] gunoia v vz gunoi
2. [DLRLC] GUNOIA vb. I v. gunoi.
3. [DEX '09] GUNOI2, gunoiesc, vb. IV. 1. Tranz. A îngrășa pământul cu gunoi1 (2). 2. Tranz. și refl. (Despre păsări) A-și depune excrementele (murdărind ceva). 3. Refl. Fig. (Despre oameni) A slăbi extrem de mult (de boală, de muncă). – Din gunoi1.
4. [MDA2] gunoi2 [At: ANON. CAR. / V: ~a / Pzi: ~esc / E: gunoi1] 1 vt A îngrășa pământul cu gunoi1 (3). 2-3 vtr (D. păsări) A(-și) depune excrementele (murdărind ceva). 4 vr (Pop; fig; d. oameni) A slăbi extrem de mult (de boală, de muncă etc.) Cf: a putrezi. 5 vt (Fam; fig; c. i. oameni) A face să slăbească, supunându-l la munci grele, tortură, persecuție etc.
5. [CADE] GUNOI (-oesc) I. vb. tr. 1 🚜 A îngrășa pămîntul cu gunoiu: de rămîne miriștea goală, atunci o gunoim (RET.) ¶ 2 A se băliga, a-și depune excrementele: Pupăza moțată... Gunoindu-și cuibul din nărav și lene (PANN). II. vb. refl. A putrezi; a slăbi de tot, a se topi d’a’n-picioarele: s’ajung să mă gunesc la garduri... să-mi pice carnea putredă de pe oase (CAR.).
6. [DLRLC] GUNOI2, gunoiesc, vb. IV. 1. Tranz. A îngrășa pămîntul cu gunoi. (Atestat în forma regională gunoiet) S-au apucat și ei de gunoiet ogoarele lor. I. IONESCU, D. 271. 2. Tranz. (Despre păsări) A murdări ceva prin depunerea excrementelor. [Pupăza] gunoindu-și cuibul din nărav și lene, Il lăsă și merse iar în altă parte. PANN, P. V. II 49. 3. Refl. Fig. (Despre persoane) A se istovi, a se jigări, a se usca. [Zmeul] începu să ceară... mîncare mai multă că a slăbit de s-a gunoit. POPESCU, B. IV 61. O să te gunoiești de viu între pereții de sare umezi. CARAGIALE, O. I 271. Zăcea pe prispă la soare... d-abia se mai tîra... se gunoia, se istovea văzînd cu ochii. id. ib. I 305. – Variantă: (regional) gunoia, gunoiez, vb. I.
7. [Șăineanu, ed. VI] gunoì v. a îngrășa cu gunoiu.
8. [Scriban] gunoĭésc v. tr. (vsl. sîrb. gnoiti, rus. gnoitĭ). Murdăresc cu gunoĭ. Îngraș pămîntu cu gunoĭ. – Și îngunoĭesc (Munt.).
9. [DOOM 3] gunoi s. n., pl. gunoaie
10. [DOOM 3] gunoi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gunoiesc, 3 sg. gunoiește, imperf. 1 gunoiam; conj. prez. 1 sg. să gunoiesc, 3 să gunoiască
11. [DOOM 2] gunoi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gunoiesc, imperf. 3 sg. gunoia; conj. prez. 3 să gunoiască
12. [MDO] gunoi (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gunoiesc, conj. gunoiască)
13. [DRAM 2021] gunoiá, gunoiesc, (gunoi), v.t. A împrăștia gunoiul de grajd pe terenul de semănat; a îngrășa pământul cu gunoi: „…într-acele locuri unde gunoiește cu oile și otavă pot cosi” (Ardelean, 2015). – Din gunoi „baligă amestecată cu paie”.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL