1. [DEX '09] GUIȚĂTURĂ, guițături, s. f. Guițat. [Pr.: gu-i-] – Guița + suf. -ătură.
2. [DLRLC] GUIȚĂTURĂ, guițături, s. f. Guițat. Strigăte, guițături, scîrțîit de care și tot prisosul vieții satului se ridica în văzduh contopindu-se într-un ciudat cîntec de seară. DAN, U. 161. Ai să auzi... hîrîitorile copiilor și guițături de purcei. CARAGIALE, O. VII 300. – Pronunțat: gu-i-.
3. [CADE] GUIȚAT sbst., GUIȚĂTURĂ (pl. -turi) sf. Faptul de a guița; țipătul purcelului sau mistrețului: godacii... din cînd în cînd scot cîte un guțat (SAD.); auziră o guițătură de porc și totdeodată văzură un porc mistreț mare (ISP.).
4. [DOOM 3] guițătură (desp. gu-i-) s. f., g.-d. art. guițăturii; pl. guițături
5. [DOOM 2] guițătură (gu-i-) s. f., g.-d. art. guițăturii; pl. guițături
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL