1. [DEX '09] GUGUȘTIUC, guguștiuci, s. m. Specie de turturea de culoare cenușie-brună pe spate și pe pântece, cu o dungă neagră pe gât (Streptopelia decaocto). ♦ (Fam.) Epitet dat unei persoane naive, ușor de înșelat. – Din bg. guguštuk.
2. [MDA2] guguștiuc sm [At: M. I. CARAGIALE, C. 123 / V: (reg) ~șciuc, ~tuc / Pl: ~uci / E: bg гугуштук] 1 (Orn; reg) Porumbel (Columba). 2 (Fig; fam) Persoană naivă.
3. [DLRLC] GUGUȘTIUC, guguștiuci, s. m. Specie de porumbel sălbatic din neamul turturelei (Streptopelia decaocto). Guguștiuci se chemau în sălciile de la încrucișarea drumeagurilor de țarînă. SADOVEANU, M. C. 178. ♦ Fig. (Familiar) Persoană naivă. Sucise... capul a doi tineri, niște guguștiuci amîndoi. M. I. CARAGIALE, C. 123.
4. [MDA2] gugușciuc sm vz guguștiuc
5. [MDA2] guguștuc sm vz guguștiuc
6. [Scriban] gugúș (rar) și guguștúc[1] m. (bg. guguška, turturică, d. un masc. inuzitat guguš, care vine d. gugúkam, gúkam, gunguresc; turc. kusgukuk, porumb sălbatic, un fel de cuc). Munt. Olt. Turturică. Fig. (după guguman). Om prost. – În Mold. sud rar guguștĭuc, porumb sălbatic (columba palumbus).
7. [DOOM 3] guguștiuc s. m., pl. guguștiuci
8. [DOOM 2] guguștiuc s. m., pl. guguștiuci
9. [Argou] guguștiuc, guguștiuci s. m. 1. (intl.) hoț fără experiență. 2. îndrăgostit. 3. om naiv / lipsit de experiență; victimă potențială a unui infractor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL