1. [DEX '09] GUGUMĂNIE s. f. v. gogomănie.
2. [MDA2] gugumănie sf vz gogomănie
3. [DEX '96] GUGUMĂNIE s. f. V. gogomănie.
4. [DEX '09] GOGOMĂNIE, gogomănii, s. f. (Fam. și depr.) Prostie, neghiobie (comisă de cineva). [Var.: gugumănie s. f.] – Gogoman + suf. -ie.
5. [MDA2] gogomănie sf [At: NEGRUZZI, S. I, 300 / V: gugum~ / Pl: ~ii / E: gogoman + -ie] (Fam; dep) Prostie comisă sau rostită de cineva.
6. [CADE] GOGOMĂNIE, GUGUMĂNIE sf. Prostie, faptă sau vorbă de gogoman: Dumnezeu te-a adus ca să ne scapi de gogomănia ce era să facem (NEGR.); te îngrețoșezi... de tîmpenia și de gugumănia cărturarilor și a procopsiților păgînătății (ISP.).
7. [DLRLC] GOGOMĂNIE, gogomănii, s. f. Faptă sau vorbă de gogoman; prostie, neghiobie, nerozie. Am scăpat vro gogomănie... Ia s-o dreg. ALECSANDRI, T. I 48. Ar trebui să fie cineva tare prost ca să creadă asemene gogomănii. NEGRUZZI, S. I 234. – Variantă: (Munt.) gugumănie (ISPIRESCU, U. 121) s. f.
8. [Șăineanu, ed. VI] gogomănie f. prostie mare.
9. [Scriban] gogomăníe f. (d. gogoman). Mare prostie. – În Munt. gugu-.
10. [Scriban] gugumán, -ăníe, V. gogom-.
11. [DOOM 3] gogomănie (fam.) s. f., art. gogomănia, g.-d. art. gogomăniei; pl. gogomănii, art. gogomăniile (desp. -ni-i-)
12. [DOOM 2] gogomănie (fam.) s. f., art. gogomănia, g.-d. art. gogomăniei; pl. gogomănii, art. gogomăniile
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL