1. [DLRLC] GUGI, gugiuri, s. n. (Mold., Bucov.) Glugă. Mi-am îmbrobodit bine în gugi capul. SADOVEANU, O. III 329. Învăliți în gugiurile sure, bătuți de palele dese ale viscolului, se plecau unul spre altul cînd vorbeau și parcă-și zvîrleau cuvintele prin crivățul iute. id. ib. VI 124.
2. [DLRM] GUGI, gugiuri, s. n. (Reg.) Glugă. – Din gugiuman.
3. [Scriban] gugĭ n., pl. urĭ (din gugĭuman). Glugă.
4. [DOOM 3] gugi (reg.) s. n., pl. gugiuri
5. [DOOM 2] gugi (reg.) s. n., pl. gugiuri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL