1. [DEX '09] GUELF, guelfi, s. m. (În sec. XII-XV) Membru al unei grupări politice din Italia, care sprijinea pe papi împotriva împăraților germani și a ghibelinilor. – Din it. guelfo, fr. guelfe.
2. [MDA2] guelf sm [At: DEX / A: nct / Pl: ~i / E: fr guelfe, it guelfo] (Înv) 1 Membru al unei grupări politice din Italia (din sec. XII-XV), care sprijinea pe papi împotriva împăraților germani și a ghibelinilor. 2 Membru al unei fracțiuni politice a nobilimii de la Florența, care susțineau în sec. XIII candidatura unui principe din casa de Bavaria la tronul Imperiului Roman contra partidei casei Hohenstaufen.
3. [DN] GHELFI s.m.pl. v. guelfi.
4. [DN] GUELFI s.m.pl. (Ist.) 1. Partizani ai unei fracțiuni politice a nobilimii de la Florența, care susțineau în sec. XIII candidatura unui principe din casa de Bavaria la tronul Imperiului Roman contra partidei casei Hohenstaufen. 2. Partizani ai politicii teocratice a papei, împotriva intereselor partidei favorabile împăratului în Italia sec. XII-XV. [Sg. guelf, var. ghelfi s.m.pl. / < it. guelfo, cf. Guelfo al IV-lea – duce al Bavariei, capul familiei Welf].
5. [MDN '00] GUELFI s. m. pl. partizani ai unei fracțiuni politice din Italia feudală, formată din păturile comerciale și meșteșugărești care sprijineau pe papi împotriva împăraților germani și a ghibelinilor. (< it. guelfo)
6. [Șăineanu, ed. VI] Ghelfi m. pl. nume dat în evul-mediu partizanilor dominațiunii temporale a papilor; ei erau opuși Gibelinilor, partizanii împăratului Germaniei. Lupta acestor două partide sau Cearta învestiturelor, dură dela sec. XI până la sec. XV.
7. [DOOM 3] guelf s. m., pl. guelfi
8. [DOOM 2] guelf s. m., pl. guelfi
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL