1. [DEX '09] GRUS s. n. (Constr.) Varietate de criblură. – Din germ. Grus.
2. [MDA2] grus sn [At: DN3 / Pl: ~uri / E: ger Grus] (Cns) Varietate de criblură.
3. [DN] GRUS s.n. Piatră tare sfărîmată mărunt, folosită pentru îmbrăcarea șoselelor. [< germ. Grus].
4. [MDN '00] GRUS s. n. piatră tare sfărâmată mărunt, pentru îmbrăcarea șoselelor. (< germ. Grus)
5. [DEX '09] GROȘ, groși, s. m. Monedă austriacă de argint, care a circulat în trecut și în Moldova; monedă de argint emisă de unii domni ai Moldovei. – Din germ. Groschen, pol. grosz.
6. [MDA2] greș3 sm [At: BIBLIA (1688), 179/3 / V: gres / Pl: ~i / E: lp *agrestius] (Îvr) Mic ciorchine de strugure necules de culegători.
7. [MDA2] greș1 sm vz groș
8. [MDA2] groș sm [At: HASDEU, I. C. I 27 / V: (reg) gruș, greș / Pl: ~i / E: ger Groschen, pn grosz] 1 (Înv) Monedă de argint care a circulat în țările Europei de mijloc și de vest, inclusiv în Moldova. 2 (Înv) Monedă de argint emisă (pe la sfârșitul sec. XIV) de unii domni ai Moldovei. 3 (Bas; pfm) Bani mărunți. 4 (Pop; îe) A afla ~ pe ~ A găsi comori sau avere multă. 5 (Pop; îe) A înșira (sau a spune, a îndruga) moș(i) pe ~(i) A vorbi mult și fără rost. 6 (Pop; îae) A spune minciuni.
9. [MDA2] gruș sm vz groș
10. [CADE] † GROȘ sm. 🪙 1 Veche monedă de argint ¶ 2 Înainte de războiul în Basarabia: două copeici ¶ 3 loc. F A înșira, a îndruga moși pe ~i, a îndruga verzi și uscate [pol. grosz < germ. Groschen].
11. [DEX '96] GROȘ, groși, s. m. Monedă străină de argint, care a circulat odinioară și în Moldova; monedă de argint emisă de unii domni ai Moldovei. – Din germ. Groschen, pol. grosz.
12. [DLRLC] GROȘ, groși, s. m. Monedă veche de argint care a circulat în secolele XIV-XIX în Europa centrală și de vest, ajungînd și în Moldova. La masa de la amiaz plătim pentru fieștecare 9 groși, adecă un sorocovăț. KOGĂLNICEANU, S. 74.
13. [DLRM] GROȘ, groși, s. m. Monedă străină de argint care a circulat odinioară și în Moldova. – Germ. Groschen.
14. [Șăineanu, ed. VI] groș n. veche monedă de argint: cu groașe lipovenești POP. [Slav. groș (din nemț. Groschen)].
15. [Scriban] groș m. (pol. grosz, ceh. groš, rus. groš [doŭă capeĭcĭ], d. mgerm. gros, grosse, ngerm. grosch, grosche, groschen, d. it. grosso, care vine d. lat. nummi grossi, banĭ groșĭ [care s’aŭ bătut întîĭa oară la Tours la 1241], deosebițĭ de baniĭ supțirĭ de pînă atuncĭ. D. germ. vine ung. garas, bg. sîrb. groš, turc. gruš, guruš. D. it. vine ngr. gróso și grósi). Vechĭ. O monetă de argint (în vechea Turcie piastru, la noĭ leŭ) care era considerată ca unitatea monetară de argint. Valora în Austria 3 crăițarĭ, în Mold. (pe la 1700) 2 polturacĭ saŭ 8 banĭ (Ĭorga, Negoț. 222), ĭar în Polonia (sec. 17-18) un groș însemna „doŭă capeĭcĭ”. Suma de doĭ groșĭ (că monetă bătută nu era) se numea scot, de șase scoțĭ fertun, ĭar de patru fertunĭ grivnă. Groș pe groș, banĭ mulțĭ; (de aicĭ, din neînțelegerea acesteĭ locuțiunĭ), a înșira moș pe groș (saŭ moșĭ pe groșĭ), a povesti verzĭ și uscate (ca bg. prĭez kup za groš): spune odată lămurit și nu înșira moșĭ pe groșĭ! – Și groșă, pl. e: groșe lipoveneștĭ (P. P.). V. aspru 1.
16. [Scriban] gruș m. (V. groș). Numele groșuluĭ turcesc, care valora 40 de aspri, ca și leu (Ĭorga, Negoț. 219).
17. [DOOM 3] groș (subdiviziune monetară) s. m., pl. groși
18. [DOOM 2] groș (monedă) s. m., pl. groși
19. [DER] groș (groși), s. m. – Veche monedă care valora la început 1/48 dintr-o marcă de argint. A fost bătută în Mold. la sfîrșitul sec. XIV. Lat. grossus, intrat în rom. prin intermediul pol. grosz, germ. med. grosse, germ. Grosch(en), cf. ngr. γρόσσο, bg., sb. groš, tc. guruș (Ronzvalle 122). – Der. groșiță, s. f. (monedă divizionară de argint, de valoare variabilă), cf. pol. groszyk, sb., slov. grošič. Din tc. derivă dubletul înv. gruș, s. m. (monedă turcească de 40 de aspri).
20. [DAR] greș2, greși, s.m. (înv.) ciorchină mică de struguri.
21. [DRAM 2021] groș, groși, s.m. (înv.) Monedă de argint care a circulat odinioară în Moldova. – Din germ. Groschen „groș; monedă, ban”, pol. grosz „groș (monedă); ban” (DER, DEX, MDA).
22. [DRAM 2015] groș, groși, (groșiță), s.m. – Monedă de argint care a circulat odinioară în Moldova: „Lasă, lele, pe-o groșiță. / – Nu poci, că-i de bivoliță” (Papahagi, 1925: 173). – Din germ. Groschen „groș; monedă, ban”, pol. grosz „groș (monedă); ban” (< lat. grossus) (Șăineanu, Scriban, DLRM, DER, DEX, MDA).
23. [DRAM] groș, -i, (groșiță), s.m. – Monedă de argint care a circulat odinioară în Moldova: „Lasă, lele, pe-o groșiță. / – Nu poci, că-i de bivoliță” (Papahagi 1925: 173). – Din germ. Groschen, pol. grosz (< lat. grossus).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL