1. [DEX '09] GRUIEȚ, gruiețe, s. n. (Reg.) Diminutiv al lui grui. [Pr.: gru-ieț] – Grui + suf. -eț.
2. [MDA2] gruieț sn [At: LB / P: ~u-ieț / E: grui1 + -eț] (Reg) 1-6 (Șhp) Grui1 (1-3) (mic).
3. [CADE] GRUIEȚ (pl. -țe) sn. 🌐 dim. GRUIU: de pe un ~ obliciră o mare ceată de păgîni (BD.-DEL.).
4. [DLRLC] GRUIEȚ, gruiețe, s. n. Diminutiv al lui grui. Fugind așa, am ajuns pe un gruieț. SBIERA, P. 313.
5. [DOOM 3] gruieț (reg.) s. n., pl. gruiețe
6. [DOOM 2] gruieț (reg.) s. n., pl. gruiețe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL