1. [DEX '09] GROSUȚ, -Ă, grosuți, -e, adj. Diminutiv al lui gros; destul de gros; groscior. – Gros + suf. -uț.
2. [MDA2] grosuț, ~ă a [At: DA / Pl: ~i, ~e / E: gros + -uț] 1-2 (Șhp) (Destul de) gros Si: groscior.
3. [CADE] GROSUȚ adj. dim. GROS.
4. [DLRLC] GROSUȚ, -Ă, grosuți, -e, adj. Diminutiv al lui gros; groscior. Apoi poftește pe moș Fotea că, dacă i-or mai pica ceva curele bune, să mai facă așa din cînd în cînd cîte unul [cîte un bici], și ceva mai grosuț dacă se poate... CREANGĂ, A. 3.
5. [Scriban] grosúț, -ă adj. Groscĭor, cam gros.
6. [DOOM 3] grosuț adj. m., pl. grosuți; f. grosuță, pl. grosuțe
7. [DOOM 2] grosuț adj. m., pl. grosuți; f. grosuță, pl. grosuțe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL