1. [DEX '09] GROHĂITURĂ, grohăituri, s. f. Grohăit. [Pr.: -hă-i-] – Grohăi + suf. -tură.
2. [MDA2] grohăitură sf [At: DEX / P: ~hă-i~ / Pl: ~ri / E: grohăi + -tură] 1-2 Grohăit (1-2).
3. [DLRLC] GROHĂITURĂ, grohăituri, s. f. Grohăit. (Fig.) Cînd își repezea mîna asupra unui tip voinic cu niște ochi umflați, de bandit, acesta scotea, din gîtul acoperit în grăsime, o succesiune de grohăituri. CAMILAR, N. II 141.
4. [DOOM 3] grohăitură (desp. -hă-i-) s. f., g.-d. art. grohăiturii; pl. grohăituri
5. [DOOM 2] grohăitură (-hă-i-) s. f., g.-d. art. grohăiturii; pl. grohăituri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL