1. [DEX '09] GROHĂIRE, grohăiri, s. f. Acțiunea de a grohăi și rezultatul ei. – V. grohăi.
2. [MDA2] grohăire sf [At: DA / V: ~hoi~, ~ăni~, gruh~, ~honi~, ~hoti~, ~oti~, ~onhăni~[1], ~oni~, ~ooi~, ~ooni~, gruhâi~, gruhui~ / Pl: ~ri / E: grohăi1] Producere a sunetelor caracteristice de către porci Si: grohăit (1).
3. [DEX '09] GROHĂI, pers. 3 grohăie, vb. IV. Intranz. (Despre porci; adesea fig.) A scoate sunete caracteristice speciei. – Groh + suf. -ăi.
4. [MDA2] goroi2 v vz grohăi1
5. [MDA2] grăui[1] v vz grohăi1
6. [MDA2] grofăi v vz grohăi
7. [MDA2] grofăni v vz grohăi
8. [MDA2] grohăi2 vt [At: I. CR. II, 55 / V: gruh~ / Pzi: ~esc / E: fo, cf grohot] (Reg) 1 A călca în picioare. 2 A înlătura paiele de pe arie când se treieră cu caii. 3 A decoji meiul. 4 A pune caii să calce spicele până ce rămâne numai sămânța și pleava.
9. [MDA2] grohăi1 vi [At: CREANGĂ, A. 21 / V: goroi, grăui, ~ofăi, ~ogăni, ~hoi, ~hoti, ~oi, ~oni, ~ooi, ~ooni, ~ooti, ~ăni, ~honi, ~onhăni, gruhâi, gruhui / Pzi: 3 ~e / E: groh] (D. porci) A scoate sunete caracteristice speciei.
10. [MDA2] grohăni v vz grohăi1
11. [MDA2] grohănire sf vz grohăire
12. [MDA2] grohoi v vz grohăi1
13. [MDA2] grohoire sf vz grohăire
14. [MDA2] grohoni v vz grohăi1
15. [MDA2] grohonire sf vz grohăire
16. [MDA2] grohoti1 v vz grohăi1
17. [MDA2] grohotire1 sf vz grohăire
18. [MDA2] groi2 v vz grohăi1
19. [MDA2] gronhăni v vz grohăi1
20. [MDA2] gronhănire sf vz grohăire
21. [MDA2] groni v vz grohăi1
22. [MDA2] gronire sf vz grohăire
23. [MDA2] grooi v vz grohăi1
24. [MDA2] grooire sf vz grohăire
25. [MDA2] grooni v vz grohăi1
26. [MDA2] groonire sf vz grohăire
27. [MDA2] grooti1 v vz grohăi1
28. [MDA2] grootire sf vz grohăire
29. [MDA2] gruhăi v vz grohăi2
30. [MDA2] gruhăire sf vz grohăire
31. [MDA2] gruhâi v vz grohăi1
32. [MDA2] gruhâire sf vz grohăire
33. [MDA2] gruhui v vz grohăi1
34. [MDA2] gruhuire sf vz grohăire
35. [CADE] GROHĂI1 (~ăește, -ăe) vb. intr. A striga, a geme ca porcul: porcul... mergea în urma lui, grohăind și mușluind pe jos (CRG.); vine mistrețul grohăind din rît și duduind pămîntul (ISP.) [sl. grohati, grohotati].
36. [CADE] GROHĂI2 (-ăesc) vb. tr. 🚜 A aduna de pe arie, cu tîrnul, ultimele fire de paie rămase peste pleavă și grîu, cînd se treiera cu caii [srb. gruhati].
37. [CADE] ❍ GROHOI GROHĂI 1,2.
38. [CADE] GROHOTI1 (-otesc) vb. intr. = GROHĂI1: dacă porcii... grohotesc, crede fata că... într’un an se va mărita (MAR.).
39. [CADE] ❍ GRUHUI (-uesc) vb. tr. 🚜 = GROHĂI2: cînd svîrle plugarul cu lopata în sus bucatele gruhuite, strînse la steajăr, svîrle și boabe și pleavă.
40. [DLRLC] GROHĂI, grohăi, vb. IV. (Obișnuit la pers. 3) Intranz. (Despre porci și mistreți) A scoate grohăituri. În coteț scroafa a adormit, tolănită, grohăind molcom către cei doisprezece purcei care o sug, lacomi. CAMILAR, TEM. 50. Purcelul grohăi mulțumit și începu să caute pe jos. REBREANU, R. I 147. Am găsit copila teafără însă răsturnată cu albiuța de niște porci care grohăiau împrejurul ei. CREANGĂ, A. 21. ◊ Fig. (Depreciativ, despre oameni) Rămas la masă... chiaburul rîse iarăși mușcător, grohăind de veselie ațîțătoare. DUMITRIU, N. 241. – Prez. ind. și: grohăiesc (BOGZA, C. O. 129).
41. [DLRLC] GROHOTI, pers. 3 grohotește, vb. IV. Intranz. 1. (Despre pietrele tîrîte de o apă sau desprinse dintr-un munte) A face zgomot rostogolindu-se sau prăvălindu-se. Urlă Tarcăul în vale, umflat de puhoaie; din ce în ce mai tare s-aud grohotind bolovanii tîrîți în valurile-i posomorîte. VLAHUȚĂ, O. AL. I 155. 2. (Despre porci) A grohăi.
42. [DLRM] GROHOTI, pers. 3 grohotește, vb. IV. Intranz. 1. (Despre pietre) A face zgomot rostogolindu-se. 2. (Despre porci) A grohăi. – Slav (v. sl. grohotati).
43. [Șăineanu, ed. VI] grohăì v. a striga din gât ca porcul. [Onomatopee].
44. [Șăineanu, ed. VI] grohotì v. a se sfărâma (vorbind de stânci): s’aud grohotind bolovanii. [Rus. GROHOTATI, a bubui].
45. [Scriban] gróhăĭ și (maĭ rar) gróhoĭ și -ĭésc, a -í v. intr. (imit. care arată glasu porculuĭ bătrîn, care glas seamănă cu huruitu prăbușiriĭ și măcinăriĭ. E o var. grohotésc și rudă cu lat. grundire, grunnire, vfr. gronir, nfr. grogner, gronder, germ. grunzen ș. a.). Se zice despre glasu porculuĭ mulțămit orĭ furios. V. tr. (și gruhăĭ, d. rus. grúhnutĭsĕa, a se prăbuși cu huruĭală. V. Bern. 1, 357). Bat și separ de pleavă cerealele la arie (Șez. 30, 169). V. gîrtonesc, guiț.
46. [Scriban] grohotésc v. tr. (vsl. grohotatĭ, rus. -átĭ, a hohoti; rut. -íti, a bubui; bg. grohnuvam, bubuĭ. V. grohăĭ, grohot, zdruhăĭ). Sud. Fărămițesc, prefac în grohotiș.
47. [Scriban] grúhăĭ, V. grohăĭ.
48. [DOOM 3] grohăire s. f., g.-d. art. grohăirii; pl. grohăiri
49. [DOOM 2] grohăire s. f., g.-d. art. grohăirii; pl. grohăiri
50. [DOOM 3] grohăi (a ~) vb., ind. prez. 3 grohăie, imperf. 3 pl. grohăiau; conj. prez. 3 să grohăie
51. [DOOM 3] grohoti (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. grohotește, 3 pl. grohotesc, imperf. 3 sg. grohotea; conj. prez. 3 să grohotească
52. [DOOM 2] grohăi (a ~) vb., ind. prez. 3 grohăie, imperf. 3 sg. grohăia; conj. prez. 3 să grohăie
53. [DOOM 2] grohoti (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. grohotește, imperf. 3 sg. grohotea; conj. prez. 3 să grohotească
54. [IVO-III] grohăesc, -hăe 3, -hăiam 1 imp.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL