1. [CADE] ❍ GRIȚAR = CREIȚAR.
2. [DLRLC] GRIȚAR s. m. v. creițar.
3. [Scriban] grițár, V. crăițar.
4. [DEX '09] CRĂIȚAR s. m. v. creițar.
5. [DEX '09] CREIȚAR, creițari, s. m. Monedă mică de argint, mai târziu de aramă, care a circulat în sudul Germaniei, în Austro-Ungaria, în Transilvania și în Bucovina până la sfârșitul sec. XIX, valorând a suta parte dintr-un fiorin; p. gener. ban, gologan (de valoare neînsemnată). [Var.: crăițar, crițar s. m.] – Din magh. krajczár.
6. [DEX '09] CRIȚAR s. m. v. creițar.
7. [MDA2] crăițar sm vz creițar
8. [MDA2] crăițariu sm vz creițar
9. [MDA2] crâițar sm vz creițar
10. [MDA2] creițar sm [At: (a. 1737) IORGA, S. D. XII, 37 / V: (îrg) crăi~, crăițariu, crăț~, creț~, cri~, graiță, gr~, gri~ / Pl: ~i / E: ger Kreuzer, mg krajcár] (Trs; Buc) 1 (Iuz) Monedă mică de argint, mai târziu de aramă, care a circulat în sudul Germaniei, în Austro-Ungaria, în Transilvania și în Bucovina până la sfârșitul sec. XIX, valorând a suta parte dintr-un fiorin. 2-4 (Pgn; lpl) Bani (mărunți sau) (puțini). 5 (Spc; înv) Taxă pentru transportul scrisorilor cu poșta.
11. [MDA2] crețar2 sm vz creițar
12. [MDA2] crițar sm vz creițar
13. [MDA2] greițar sm vz creițar
14. [MDA2] raiță sf vz creițar
15. [CADE] CRĂIȚAR 👉 CREIȚAR.
16. [CADE] ❍ CREIȚAR, CRĂIȚAR, CRIȚAR sm. Tr.-Carp. 🪙 Monetă de aramă (în vechiul imperiu austro-ungar) în valoare de a o suta parte dintr’un florin (🖼 1565) [ung. krajcár < germ. Kreuzer].
17. [CADE] ❍ CRIȚAR 👉 CREIȚAR.
18. [CADE] ❍ GRAIȚĂ (pl. -țe) sf. Maram. Oaș. 🪙 = CREIȚAR.
19. [DLRLC] CREIȚAR, creițari, s. m. (Învechit, Transilv., Bucov.) Monedă mică de aramă în uz înainte de primul război mondial și valorînd a suta parte dintr-un fiorin; ban, gologan (de valoare neînsemnată). Busuioc și izmă creață a adus cumătră dar, Și pe buzele-nnegrite pus-a Mura un creițar. GOGA, P. 69. Nu-s fată de potlogar Să dau gură pe creițar. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 404. – Pronunțat: crei-. – Variante: crăițar (PAS, L. I 166, GHICA, A. 412), crițar (RETEGANUL, P. III 18) grițar (MARIAN, S. 123) s. m.
20. [DLRM] CREIȚAR, creițari, s. m. (Înv.) Monedă mică de aramă, în uz în Transilvania și Bucovina înainte de primul război mondial, și valorificînd a sută parte dintr-un fiorin; p. ext. ban, gologan (de valoare neînsemnată). [Pr.: crei-. – Var.: crăițar, crițar s. m.] – Magh. krajcar (< germ.).
21. [Șăineanu, ed. VI] creițar m. 1. monedă austriacă de argint sau de aramă; 2. gologan. [Nemț. KREUTZER].
22. [Scriban] crăițár m. (pol. krajcar, sîrb. krajcara, ung. krajcár, d. germ. kreuzer, care vine d. kreuz [lat. crux], fiind-că acest ban avea pe el imprimată o cruce). O foastă monetă austro-ungurească în valoare de vre-o 4 centime (oficial 2 helerĭ. V. heler). Gologan (Olt.). – Și crițar și grițar (Trans.).
23. [Scriban] crițár, V. crăițar.
24. [DOOM 3] creițar (înv., reg.) (desp. crei-) s. m., pl. creițari
25. [DOOM 2] creițar (crei-) s. m., pl. creițari
26. [DER] creițar (creițari), s. m. – 1. Monedă de o centimă dintr-un florin austriac. – 2. Bani. Germ. Kreuzer (Borcea 184), în parte prin intermediul mag. krajcár (DAR; Gáldi, Dict., 123). A circulat înainte în Trans. și Bucov., înv. Cf. ven. craizer, it. craicero (Battisti, II, 1145).
27. [Argou] creițari s. m. pl. (înv.) bani
28. [DRAM 2021] grițar, s.m. v. grăiță („monedă”).
29. [DRAM 2015] grițar, s.f. – v. grăiță („monedă”).
30. [DRAM] grițar, s.f. – v. grăiță.
31. [DRAM 2021] creițár, creițari, s.m. (reg., înv.) Monedă care a circulat în sudul Germaniei, în Austro-Ungaria și Trans., până la sfârșitul sec. XIX. – Din germ. Kreuzer (Borcea, după DER; MDA), prin intermediul magh. krajcár (DA, după DER; DEX, MDA).
32. [DRAM 2015] creițar, creițari, s.m. – (reg.) Monedă de argint, mai târziu de aramă, care a circulat în sudul Germaniei, în Austro-Ungaria și Transilvania până la sfârșitul sec. XIX, valorând a suta parte dintr-un florin (DAR). – Din germ. Kreuzer < germ. Kreuz „cruce” (Borcea, cf. DER; Șăineanu, MDA), prin intermediul magh. krajcár (DA, cf. DER; DEX, MDA).
33. [DRAM] creițar, -i, s.m. – Emisiune monetară a împăraților Casei de Habsburg (1624-1716); subdiviziune a talerului. – Din germ. Kreuzer, prin intermediul magh. krajcár (DA cf. DER).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL