1. [DEX '09] GRIMASĂ, grimase, s. f. Schimonosire voită sau spontană a feței (care exprimă o anumită stare sufletească). ♦ Fig. Aparență înșelătoare, mincinoasă; disimulare. – Din fr. grimace.
2. [MDA2] grimasă sf [At: RUSSO, S. 6 / Pl: ~se / E: fr grimace] 1 Strâmbătură voită sau spontană a feței, care exprimă o anumită stare sufletească. 2 (Fig) Aparență înșelătoare. 3 (Fig) Disimulare.
3. [CADE] * GRIMASĂ (pl. -se) sf. 1 Strîmbătură, schimonoseală a feței: aceasta făcu o ~ de răutate și de dispreț (VLAH.); după gesturile și grimasele cobzarului, pare a fi un cîntec obscen (CAR.) ¶ 2 Prefăcătorie [fr.].
4. [DEX '96] GRIMASĂ, grimase, s. f. Strâmbătură voită sau spontană a feței (care exprimă o anumită stare sufletească). ♦ Fig. Aparență înșelătoare, mincinoasă; disimulare. – Din fr. grimace.
5. [DLRLC] GRIMASĂ, grimase, s. f. Strîmbătură, schimonosire voită sau crispare spontană a feței. Făcu o grimasă de răutate și de dispreț. VLAHUȚĂ, O. AL. II 51. S-a-nțeles de mai-nainte C-o ironică grimasă să te laude-n cuvinte. EMINESCU, O. I 134.
6. [DN] GRIMASĂ s.f. Strîmbătură, schimonoseală a feței. [< fr. grimace].
7. [MDN '00] GRIMASĂ s. f. strâmbătură, schimonoseală a feței. (< fr. grimace)
8. [Șăineanu, ed. VI] grimasă f. 1. strâmbătură din obraz; 2. prefăcătorie: cu o ironică grimasă EM. (= fr. grimace).
9. [Scriban] *grimásă f., pl. e (fr. grimace). Barb. Strîmbătură a fețeĭ, schimositură.
10. [DOOM 3] grimasă s. f., g.-d. art. grimasei; pl. grimase
11. [DOOM 2] grimasă s. f., g.-d. art. grimasei; pl. grimase
12. [MDO] grimasă
13. [IVO-III] grimasă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL