1. [CADE] GREOIU I. adj. 1 Care abia poate face o mișcare, din cauza greutății trupului, din pricina oboselii, lenei, etc.: cel ce se îmbubează cu mîncare multă se face ~, leneș și lucrul nu-i sporește (ISP.); stoluri de rațe sălbaticie își fîlfîie aripile greoaie pe deasupra apei (VLAH.) ¶ 2 Ⓕ Lipsit de vioiciune, de agerime, de îndemînare, de fineță: spirit ~; stil ~ ¶ 3 f. Băn. Maram. Însărcinată, borțoasă. II. adv.: se ridică ~ de pe scaun, întinzîndu-și membrele obosite (CAR.) [greu].
2. [Șăineanu, ed. VI] greoiu a. 1. foarte greu la corp sau la umblet: om greoiu; 2. greu de mistuit: bucate greoaie; 3. fig. lipsit de fineță, de grație, de inteligență: cap greoiu, stil greoiu.
3. [DEX '09] GREOI, -OAIE, greoi, -oaie, adj. Care se mișcă, se desfășoară sau pornește greu, încet. ♦ Fig. Lipsit de vioiciune, de suplețe. ♦ Fig. (Despre limbă, stil etc.) Încărcat, complicat, confuz. – Greu + suf. -oi.
4. [MDA2] greoi, ~oaie [At: BELDIMAN, N. P. I, 7 / P: gre-oi / Pl: ~, ~oaie / E: greu + -oi] 1-2 a, av (D. ființe sau d. modul lor de a acționa) (Care se mișcă, se desfășoară sau pornește) încet, cu greutate și fără delicatețe. 3-4 a, av (Fig; d. modul de a gândi al cuiva) (Care este) lipsit de vioiciune, de suplețe, de rafinament. 5-6 a, av (D. limbă, stil etc.) (Care este ) încărcat, complicat, confuz.
5. [DLRLC] GREOI, -OAIE, greoi, -oaie, adj. 1. Care se mișcă greu, încet (din cauza mărimii sau a greutății). O mulțime de oameni s-au fost strîns împrejurul lui Cocoran. El, cu un cap mai înalt ca toți, își mișca, de deasupra lor, umerii largi, greoi. CAMILAR, TEM. 32. Norii de-a valma se zbat și cîntă ca apa cînd fierbe, Tot mai aproape tîrîndu-și greoiul lor trup de balaur. COȘBUC, P. II 61. Greoi și mototol cum era el, pînă să se scoale, pînă să iasă afară, pînă să se ia după dînsa, rămase cu buzele umflate, că n-o mai putu ajunge. ISPIRESCU, L. 399. ◊ (Adverbial) Corabia începe să plutească pe deasupra apei, greoi și liniștit. BOGZA, C. O. 290. 2. Fig. Lipsit de vioiciune, de suplețe. Conversație greoaie. ▭ Într-o gîndire înceată și greoaie îmi analizez simțurile. BART, S. M. 17. ♦ (Despre limbă, stil, expuneri etc.; în opoziție cu clar) Încărcat și confuz. Lecție greoaie.
6. [Scriban] greóĭ, -oáĭe adj., pl. tot așa. Care se mișcă greŭ: om greoĭ, bou e maĭ greoĭ de cît calu. Greu de mistuit: bucate greoaĭe. Fig. Fără fineță, prost: cap greoĭ. Dizgrațios, urît: stil greoĭ. Adv. În mod greoĭ.
7. [IVO-III] greoiu, -oaie, -oi, -oaie.
8. [DOOM 3] greoi adj. m., pl. greoi; f. sg. și pl. greoaie
9. [DOOM 2] greoi adj. m., pl. greoi; f. sg. și pl. greoaie
10. [MDO] greoi, pl. greoi, f. greoaie, pl. greoaie
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL