1. [DEX '09] GRECESC, -EASCĂ, grecești, adj. Care aparține Greciei sau grecilor (1), privitor la Grecia sau la greci; grec. – Grec + suf. -esc.
2. [MDA2] grecesc, ~ească a [At: CORESI, EV. 12/8 / Pl: ~cești / E: grec + -esc] 1-3 Grec (2, 5-6). 4 sf Muzică grecească. 5 sf (Pfm) Dans pe muzică grecească. 6 sf (Bot; reg) Plantă nedefinită mai îndeapreoape.
3. [CADE] GRECESC adj. A Grecilor, privitor la Greci: alfabetul ~ (👉 TABELA XXIV).
4. [DEX '96] GRECESC, -EASCĂ, grecești, adj. Grec. – Grec + suf. -esc.
5. [DLRLC] GRECESC, -EASCĂ, grecești, adj. Al grecilor. Alfabetul grecesc. ♦ După moda sau în felul grecilor, ca la greci. După borșul polonez, veneau mîncări grecești. NEGRUZZI, S. I 151. ♦ Scris, exprimat în limba greacă. Patru păreți străini, afumați și îmbrăcați cu rogojini; teancuri de traftoloage grecești, latinești, bulgărești, franțuzești... CREANGĂ, A. 134. Într-un colț al casei, la pămînt, dormeau una peste alta vro cîteva sute de cărți vechi, multe din ele grecești. EMINESCU, N. 38.
6. [Șăineanu, ed. VI] grecesc a. relativ la Greci. ║ grecește adv. ca Grecii: a ședea grecește, a sta ca Orientalii pe vine sau pe genuchi; a sta grecește în inima cuiva, a-i cunoaște cugetele cele mai ascunse (ISP.).
7. [Scriban] 1) grecésc, -eáscă adj. De Grec, al Grecilor: țara grecească, steagu grecesc. Cașcaval grecesc, cașcaval uscat, prezentin.
8. [DOOM 3] grecesc adj. m., f. grecească; pl. m. și f. grecești
9. [DOOM 2] grecesc adj. m., f. grecească; pl. m. și f. grecești
10. [DE] GRECESCU, Constant (1900-1959, n. Grecești, jud. Dolj), istoric român. Prof. univ. la București. Specialist în izvoarele istoriei românilor, a publicat ediții critice de cronici („Istoria Țării Românești de la octombrie 1688 până în martie 1717. Cronică anonimă”, „Istoria Țării Românești 1200-1690. Letopisețul Cantacuzinesc”, în colab.).
11. [DE] GRECESCU, Dimitrie (1841-1910, n. sat Cerneți, jud. Mehedinți), botanist și medic român. Acad. (1907), prof. univ. la București. Unul dintre organizatorii cercetărilor floristice și geobotanice din România. A studiat flora din Balcani. Op. pr.: „Conspectul florei României”.
12. [DE] AD CALENDAS GRAECAS (SOLVERE) (lat.) (a plăti) la calendele grecești – Suetoniu „De vita XII Caesarum”, 87. Niciodată. Ironie la adresa rău-platnicilor, grecii neavând, ca romanii, calende (prima zi a lunii), când se achitau toate datoriile.
13. [CECC] Ad calendas graecas (lat. „La calendele grecești”), prescurtare a expresiei ad calendas graecas solvere, adică: "a plăti la calendele grecești. Calendele erau la romani prima zi a lunii: zintîiul, cum se spune la noi. Și era și ziua fixată pentru plata datoriilor. | Rău-platnicii însă ziceau, în derîdere, că vor plăti ad calendas graecas, deoarece grecii nu aveau calende și deci aceasta însemna niciodată. Istoricul Suetoniu povestește că împăratul Augustus obișnuia să dea acest răspuns creditorilor săi. Vorba a rămas pentru a exprima ironic, supărat sau revoltat: niciodată! Cu același sens, poporul nostru a creat expresii ca: la paștele cailor, la Sfîntu-Așteaptă, la moșii verzi… IST.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL