1. [DEX '09] GRÂULEȚ s. m. Grâușor (1). [Pr.: grâ-u-] – Grâu + suf. -uleț.
2. [MDA2] grâuleț sm, sn [At: TEODORESCU, P. P. 142 / P: grâ-u~ / Pl: ~uri / E: grâu + -uleț] 1-6 (Pop; șhp) Grâu (2, 29, 31) (mic) Si: (pop; șhp) grâușor (1-6), (reg; șhp) grâuț (1-6).
3. [DLRLC] GRÎULEȚ s. n. (Rar) Grîușor (1). Grîulețul lui de vară De departe că-nverzea. TEODORESCU, P. P. 142.
4. [DOOM 3] grâuleț (desp. grâ-u-) s. m.
5. [DOOM 2] grâuleț (grâ-u-) s. m.
6. [DOOM 3] iarbă-grâuleț (plantă) (desp. -grâ-u-) s. f., g.-d. art. ierbii-grâuleț
7. [DOOM 2] iarbă-grâuleț (plantă) s. f.[1] g.-d. art. ierbii-grâuleț
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL